Treceți la conținutul principal

Cu rusii nu-i de joaca (sau cum a fost din Tokyo la Moscova)

M-am trezit la 6 ( ora Japoniei, adica acum 18 ore) plin de energie. Am strans ce mai era de strans, am luat micul dejun si am plecat spre Takadanobaba unde ma intalneam cu Hakan. Trenul a fost aglomerat si abia incapeam si eu si valiza. Din Baba pana in Ebitsu a fost mai lejer insa un sinucigas a facut ca trenul sa aiba 10 min intarziere si abia am mai prins expresul spre aeroport ( Hakan a dat cu capul de un perete cand alerga spre linia expresului, uitandu-se la mine.
Amandoi aveam avionul din Terminalul 1 insa aripi diferite. Ne-am luat ramas bun si m-am indreptat spre check in. Am intrebat la informatii la ce unsula s Aeroflotul si am aflat imediat. Acolo am fost intampinat de un tip ce m-a ghidat da fac check-inul la aparat. A dat eroare. Da cica asa trebuia. Coada nu era inca prea mare si am intrat repede. Apoi am schimbat banii si am plecat sore imbarcare. Am trecut de controlul de securitate si m-am plimbat prin Dutty-free.
Avionul era inens si aveam loc tocmai in spate. Insotitoarele de bord: Elena, Valeria, Galina si Natalia erau niste rusoaice buhaite ce emanau alcool si tutun prin orice por.
Servirea a fost excelenta. Proma masa a fost sushi si orez cu creveti, calamar si peste si o prajutura cu crema de capsune.
La soua ore ne-au adus inghetata. M-am uitat la cateva filme si am motait de creo doua ori cate jumatate de ora. Pe geam nu era nimic interesant. Am traversat timp de 8 ore ( din cele 10 cat a durat zborul) Rusia ce e o mare padure cu lacuri.
A doua masa a fost paste cu sos de rosii, ardei si smantana cu pui, doua cifrelure, o felie de muschi de vita afunat si rosi chery. La desert am avut jeleu de struguri. Totul era perfect pana in aeroport.
Coada pentru transfer era lunga tare si cand mi-a ajuns randul am fost pus sa astept pe o banca pentru ca situatia e mai complicata. Un alt tip a venit si mi-a cerut actele. A plecat cu cotorul biletului si s-a intors la 10 minute.
Intre timp, langa mine era o tipa cu doi copii ce vorbea cu un japonez. Ii spunea ceva de Bucuresti si Romania. Mi-am facut curaj si am intrebat-o daca are zbor spre Romania. Mi-a zos ca da si ca e romanca. I-am zis ca si eu sunt roman si am inceput sa vorbim. Tipic taranca de Bucuresti. Agramata si cu ura fata de moldoveni. Mi-a zis ca e de 12 ani in Japonia si ca a fost dansatoare intr-un club pana cand a luat-o un japonez de nevasta. Il iubeste daco are mica si asta nu ii place cea e singura românca in prasul unde sta da tine legatura cu romani pe "faisbuc". A dat bani cand o romanca s-a spanzurat in hotel sa o duca acasă. Stie ca ecun preot roman bun in Chiba da numai moldovence iscoe acolo si nu le suporta. Nu le suporta nici pe alea ce vin la scoala in Japonia. Ce atata scoala. Dupa ce am fost chemat la ghiseu sa ini dea biletl nou, am zbugit-o, sa nu o mai vad.
A trebuit sa trec de alt control de securitate. Pe langa clasicile: curea, ceas, telefon si geanta aici iti mai puneai si papucij in tavita. Am trecut si surpriza: a tipat. Mi-am dat seama ca aveam castile. Le-am pus in cutie si am nai trecut odata. Da ast nu e tot. A inpeput perchezitia corporala. M-a pipait una (nu ca nu imi placea ca era frumoasa foc rusoaica) peste tot intoate partile. Mai avea un pic di imi baga degetul in fund.
Dar a trecut si asta di m-am carat de la Terminalul D la E, unde o sa fie maine dimineata zborul.
Am dat de un loc unde doarme lumea si o sa stsu si eu aici.
Posibil sa fie multe greseli in articol, de la cum tastez pe telefon. Nu mI stau sa verific asa ca va rog sa le treceti cu vederea cu toate ca posibil sa fie mai multe decat de obicei.
Pe curand...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...