marți, 21 ianuarie 2014

N-am dormit bine azi noapte pentru ca:

a) era patul nou
b) nu stiam sunetele si luminile de fundal

Expresia din popor e cea de la a), insa eu n-am inteles-o niciodata. Cum adica nu stiam patul? Ce trebuie sa stii la el? Poate ca expresia asta se aplica pe vremea cand fiecare pat avea o buba: un arc rupt, o lamela de lemn tare sau o gaura in saltea. Dar si cu astea te obisnuiesti intr-o ora, maxim. Te foiesti pana iti gasesti locul si cand l-ai gasit, ai ramas intepeinit acolo pana dimineata.
Ei, la mine nu e problema de pat, ci de sunetele si luminile de pe fundal. Cand e noapte si toata lumea doarme, se aud sunetele alea ce sunt constante si raman luminite ce nu se sting mai niciodata. De exemplu, cand eram in Japonia si mi-am cumparat frigider in camera, n-am dormit vreo cateva nopti, pentru ca nu eram obisnuit cu sunetul pe care il facea. Stiam patul bine, deci nu asta era problema. Apoi am mai avut problema cu routerul wi-fi, ce avea niste beculete: trei portocalii si unul verde ce luminau tot timpul. Pana sa ma obisnuiec cu ele, n-am dormit vreo cateva zile.
In camera de camin in care stau acum, stiu toate sunetele. E frigiderul ce porneste tremurand din cand in cand si e robinetul de la dus ce picura la o secunda si un pic, scotand un sunet de ceas. Si mai e ceasul pe care il port de ceva vreme, ceas ce ticaie altfel decat cel pe care il purtasem in ultimul timp.
Duminica noapte am dormit la niste prieteni. Patul era perfect, mare si suficient de moale, perna era a mea de acasa (alergii - in majoritatea bagajelor mele se afla si o perna) si pilota era hipoalergica. Deci aveam toate conditiile necesare pentru somn. Insa existenta unui ceas, ce se afla pe peretele de la picioarele patului si un sunet scos, cred ca de routerul de internet , m-au tinut treaz o ora si un pic. Cel mai stresant era sunetul secundar, pentru ca nu stiam de unde vine si nu puteam sa-l identific. Era un sunet ca de balon de guma de mestecat, spart, zgomot ce aparea la mai mult de o secunda si 1/8, pentru ca la fiecare 8 pocnituri de balon, sunetul ajungea din nou intre tic si tac.
Sunt eu nebun sau mai sunt oameni ce nu pot sa adoarma pana nu inteleg tot microuniversul din jurul lor?

Pe curand...

Un comentariu:

  1. Exact la fel sunt și eu. Apartamentul în care am copilărit și am stat până la finalul liceului se afla într-o zonă foarte liniștită, așa că de fiecare dată când dormeam la câte o prietenă a cărui bloc se afla pe o arteră circulată mai intens, făceam noapte albă.
    Cu ceasurile la fel. Nu suport ceasurile tic-tac-iene. Nu dețin așa ceva fiindcă nu pot adormi din cauza lor. Cât despre zgomote și lumini cu care nu-s obișnuită, e la fel ca la tine.

    RăspundețiȘtergere

Translate

Faceți căutări pe acest blog

Scriu despre:

japonia (462) carte (227) de-ale mele (176) Facultate (123) filme (108) mancare (85) seriale (79) EU (64) scoala (64) muzica (60) oameni (49) prieteni (49) blog (48) excursie (44) Bacau (41) Iasi (41) Romania (40) funny (37) teatru (36) tv (31) bucuresti (29) Coreea (25) playlist (20) facebook (17) sesiune (17) internet (14) sarbatoare (14) copilarie (12) fashion victim (12) iPhone (12) natura (12) romani (12) politica (11) vacanta (11) Ghibli (9) camin (9) jurnal de calarorie (9) leapsa (9) opinii (9) proza (9) telefon (9) constructii (8) dincolo de metropola (8) literatura (8) transport (8) tren (8) familie (7) fotografie (7) kinki (7) presa (7) traditii (7) google (6) tehnologie (6) 1 mai (5) Atena (5) deviantart (5) iarna (5) petrecere (5) photoblog (5) presesiune (5) prostie (5) psihologie (5) viata (5) Pishinau (4) cadouri (4) cultura (4) despre mine (4) mare (4) poezie (4) raceala (4) servicii (4) Craciun (3) aniversare (3) autocunoatere (3) criza financiara (3) dentist (3) kamakura (3) liceu (3) nikko (3) timp liber (3) yokohama (3) banc (2) capitan planet (2) desene (2) la multi ani (2) memorial (2) metrou (2) obiceiuri (2) postmodernism (2) prietenie (2) prosti (2) scris (2) societate (2) taxi (2) Disneyland (1)