Treceți la conținutul principal

N-am dormit bine azi noapte pentru ca:

a) era patul nou
b) nu stiam sunetele si luminile de fundal

Expresia din popor e cea de la a), insa eu n-am inteles-o niciodata. Cum adica nu stiam patul? Ce trebuie sa stii la el? Poate ca expresia asta se aplica pe vremea cand fiecare pat avea o buba: un arc rupt, o lamela de lemn tare sau o gaura in saltea. Dar si cu astea te obisnuiesti intr-o ora, maxim. Te foiesti pana iti gasesti locul si cand l-ai gasit, ai ramas intepeinit acolo pana dimineata.
Ei, la mine nu e problema de pat, ci de sunetele si luminile de pe fundal. Cand e noapte si toata lumea doarme, se aud sunetele alea ce sunt constante si raman luminite ce nu se sting mai niciodata. De exemplu, cand eram in Japonia si mi-am cumparat frigider in camera, n-am dormit vreo cateva nopti, pentru ca nu eram obisnuit cu sunetul pe care il facea. Stiam patul bine, deci nu asta era problema. Apoi am mai avut problema cu routerul wi-fi, ce avea niste beculete: trei portocalii si unul verde ce luminau tot timpul. Pana sa ma obisnuiec cu ele, n-am dormit vreo cateva zile.
In camera de camin in care stau acum, stiu toate sunetele. E frigiderul ce porneste tremurand din cand in cand si e robinetul de la dus ce picura la o secunda si un pic, scotand un sunet de ceas. Si mai e ceasul pe care il port de ceva vreme, ceas ce ticaie altfel decat cel pe care il purtasem in ultimul timp.
Duminica noapte am dormit la niste prieteni. Patul era perfect, mare si suficient de moale, perna era a mea de acasa (alergii - in majoritatea bagajelor mele se afla si o perna) si pilota era hipoalergica. Deci aveam toate conditiile necesare pentru somn. Insa existenta unui ceas, ce se afla pe peretele de la picioarele patului si un sunet scos, cred ca de routerul de internet , m-au tinut treaz o ora si un pic. Cel mai stresant era sunetul secundar, pentru ca nu stiam de unde vine si nu puteam sa-l identific. Era un sunet ca de balon de guma de mestecat, spart, zgomot ce aparea la mai mult de o secunda si 1/8, pentru ca la fiecare 8 pocnituri de balon, sunetul ajungea din nou intre tic si tac.
Sunt eu nebun sau mai sunt oameni ce nu pot sa adoarma pana nu inteleg tot microuniversul din jurul lor?

Pe curand...

Comentarii

  1. Exact la fel sunt și eu. Apartamentul în care am copilărit și am stat până la finalul liceului se afla într-o zonă foarte liniștită, așa că de fiecare dată când dormeam la câte o prietenă a cărui bloc se afla pe o arteră circulată mai intens, făceam noapte albă.
    Cu ceasurile la fel. Nu suport ceasurile tic-tac-iene. Nu dețin așa ceva fiindcă nu pot adormi din cauza lor. Cât despre zgomote și lumini cu care nu-s obișnuită, e la fel ca la tine.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...