Treceți la conținutul principal

Calitatea si cantitatea studentilor din Romania

Primele doua saptamani de dupa vacanta de Craciun, adica ultimile doua saptamanai din semestrul I, sunt cunoscute de studentii de la facultatile tehnice, ca presesiune. A acea perioada stresanta din semestru, cand trebuie sa predai teme, proiecte, referate si sa sustii colocviile.
Pentru mine, omul care mereu intra in panica, e cea mai stresanta perioada din an. Anul asta a fost parca mai stresanta ca niciodata. Poate pentru ca nu am mai trecut prin asta doi ani, poate pentru ca e ultima presesiune sau poate pentru ca stiu ca exista o presiune din exterior, tocmai pentru ca m-am intors din Japonia.
Lunea trecuta m-am prezentat la cursul numarul 13 de la un anumit obiect de studiu, cu prezentarea power-point a proiectului pe care il scrisesem in vacanta. Lucrasem cateva zile bune: pana am facut rost de materiale, pana le-am citit pe toate, pana am facut o schema rezumativa, pana am gandit cum sa le pun pe toate intr-un articol, pana mi le-am tradus in cap si le-am scris referatul si pana am facut prezentarea a durat vreo 7 zile. Am fost singurul care a facut prezentare asa ca profa m-a tinut o ora la calculator, m-a intrebat cate in luna si in stele si a reamintit colegilor ca lunea viitoare e ultima data cand pot prezenta.
Ieri, caruta de lume la curs. Incepe primul si dupa doua trei slide-uri toata lumea isi da seama ca nu avea ideea despre ce scria in proiect. S-a uitat profa peste referat: copy-paste un articol stiintific, cu bibiografia articolului cu tot. Pai si care e munca ta aici, de iti permiti sa-ti pui numele pe asa ceva, il intreaba aceasta. Pauza...
Al doilea, la fel. Al treilea, acelasi lucru. Dupa ce a terminat de prezeintat si al treilea, vine un coleg si spune ca el are aceasi tema. Ce se face? Bun, aceasi tema, dar daca ai abordat-o diferit e ok. Cuvant cu cuvant, vrgula cu virgula - identic. Se enerveaza profa (pe buna dreptate) si incepe sa ne tina teoria lucrarilor stiintifice. Si cum eu fusesem singurul care predase un referat calumea, cu bibliografie, cu note de subsol, facut din 5 aticole stiintifice in engleza, pe care le-am citit si mi le-am tradus, ma da exemplu, de asa da.
Si de aici a inceput circul. Colegii mei isi motivau dejectiile de referate prin lipsa de materiale pe internet. Ca daca sunt, nu sunt in romana si ei nu au bani sa dea la un traducator sa le traduca. Iar daca sunt, sunt din alea cu bani si ei nu dau bani pe un articol.
Mi se pare jenant din partea unui masterand, absolvent de facultate, in 2011-2012, sa vina cu texte din astea. Bai fratilor, ca nu stiti engleza, franceza, germana, nu e un motiv cu care sa-ti motivezi o lucrare proasta. Doua limbi straine toti invatam in scoala, si mai mult ca sigur una din ele e engleza. Bine, daca nu stii un termen, doua, exista programe de tradus, iar tu apoi iti reformulezi frazele.
Nu e de acceptat, la nivelul asta, la varsta asta (si mai ales dupa un curs, ce-i drept facultativ, de Tehnici de redactare a unei lucrari stiintifice) sa vii cu astfel de lucrari. Fara diactitice, cu randuri fugite aiurea, cu fonturi si marimi diferite pe text. Eu daca as fi fost in locul doamnei profesoare, i-as fi zburat pe toti din clasa si le-as fi pus 1 in examinare pentru copiat.
In invatamant se lucreaza cu prea multi oameni intr-o sala de clasa si dascalii, de la invatatori la profesori universitari, nu apuca sa te invete cum sa faci un referat, nu au timp sa te scoata in fata clasei sa faci o prezentare. Sau cel putin asa era pe vremea mea. Cica acum se fac si din astea. Dar totusi, exista notiunea de autoeducatie, esti student, ceea ce inseamna ca studiezi. Ar trebui sa aloci o parte din timpul tau liber studiului, ca sa nu ajungi in situatii din astea jenante acum,
Si mai trist e ca dupa ce esti cu musca pe caciula, si esti si intr-o situatie jenanta,tot tu esti rau de clanta si faci scandal. Si trist e si ca nu vezi situatia jenanta in care te afli. Stiti care a fost replica Vocii poporului cand profa m-a dat pe mine de exemplu? Nu toti am fost in Japonia si nu toti stim japoneza ca sa facem un referat calumea. Ce treaba are sula cu prefectura?
Si ca situatia ridicola sa se duca la extrem, intr-o discutie post ora cu prezentari, cineva - viitor doctorand, imi spune ca nu intelege de ce trebuie sa stie engleza sau alta limba cand el/ea vrea sa ramana mereu in tara. Frate, dar o sa publici si tu articole, o sa mergi la conferinte! Astia nu stiu ce-i aia un doctorat?

E trist si frustrant cand vezi toate astea si ma gandesc cu teama la generatiile ce vin.
Si uite asa imi raspund singur la intrbarea pe care mi-o puneam in preajun de Anul nou...
Pe curand...

Comentarii

  1. Și eu care credeam că situațiile astea sunt caracteristice doar universităților din centre universitare mici, noi și fără tradiții bogate (eram sarcastic, evident) ...
    De multe ori sunt întrebat "cum vi se pare seria de studenți de anul acesta?". Răspunsul, de vreo 10 - 15 ani este invariabil: "Mult mai slabă decât cea de anul trecut, dar cu siguranță mai bună față de cea de la anul!" Și, pentru binele meu, mă opresc aici.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. In stilul asta nu stiu unde o sa se ajunga. E o problema mare ca finantarea vine in functie de numarul de studenti pe care ii are o facultate. Asa o sa treaca toti anul ca sa fie studenti inmatriculati cat sa se faca bugetul

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...