Treceți la conținutul principal

Noapte buna, copii!

Sunt intr-o etapa in care citesc multa literatura contemporana si in special literatura romana contemporana. In cautarile mele de romane am dat de romanul lui Radu Pavel Gheo si m-a atras mai mult biografia sa. Tipul e de prin Banat, a locuit o buna perioada de timp la Iasi, a castigat la Loteria Vizelor insa s-a intors in tara dupa un an, pentru ca nu s-a adaptat la Visul American. Acum locuieste la Timisoara, unde e foarte activ in activitatea sa culturala.
Cine spune ca un roman bun nu se inspira din lucrurile pe care le traiesti tu, nu stie ce vorbeste. Romanul lui Gheo, isi desfasoara actiunea intr-un sat de prin Banat, in Iasi, un satuc intre Iasi si Dorohoi si in State si ne spune povestea a trei prieteni ce vor sa fuga dincolo, pe timpul comunismului. Trei dintre ei ajung in California, al treilea ramane in tara. Actiunea se petrece in anii 2000, cand unul din cei trei emigranti se intoarce in tara, si intamplator se intalneste cu prietenul lui, din copilarie, cel ce nu mai reusise sa fuga, in Iasi. In paralel cu povestea contemporana, cu banala poveste a doua personaje ce ce intalnesc intmplator, exista povestea de fundal, cea a copilariei in satul bunicilor, cea a adolescentei cu muzica buna ce o prindeau de la Sarbi si cu incoltirea ideiei de libertate. Apoi aflam putin si din viata celor trei, pe meleagurile americane, poveste ce il aduce intr-un fel pe cel intors acasa, in Iasi.
Pe langa povestea principala, mai exista o poveste secundara, in prolog si epilog, o poveste cu niste personaje ce se intersecteaza putin cu personajele principale dar si doua personaje misterioase (posibil Sfantul Petru ce se plima pe Pamant cu inca un batran).
E un roman bun, premiat si laudat de critici, ce merita citit. El este destul de maricel, si de aceea povestea e destul de impletita, dar scriitura e atat de buna incat ti-e greu sa lasi cartea din mana.
Am inceput foarte bine cu lecturile pe anul asta.
Pe curand...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...