A 28a oara cand ne-a incantat sufletul

Mioara Iacob face un lucru foarte frumos pentru elevii de la Liceul de Arta din Bacau. Si nu numai pentru ei, ci si pentru bacauani. Concertele pentru suflet, asa micute cum sunt ele, au devenit o traditie in luna august si parca le simteam lipsa cu tot Theaterstock-ul care mi-a hranih foamea de cultura si de spectacole bune.

E pacat ca si-a pierdut din elan si ca anul asta o sa aiba loc numai doua Concerte pentru suflet. Conceptul asta a cresut frumos dar in ultimii ani tot scade. Da, alege elevii cei mai buni si din ce in ce mai putin te zgarie pe ureche cate un invatacel mic ce da rateuri, insa era frumos sa ai cate un concert pe saptamana si sa te opresti pe o banca, sa asculti niste elevi talentati si apoi sa te simti bine ascultand muzica unei trupe locale.

De fiecare data cand ajung la Concertul pentru suflet o ascult pe Mioara Iacob sa vad daca mai e emotionata. Si e. De fiecare data, vocea ii tremura in fata oamenilor adunati in fata scenei din parc. Cu emotie invita elevii pe scena si tot cu emotii le ofera cate o diploma la final. Mereu se scuza ca nu a putut mai mult si niciodata nu e vanitoasa pe scena.

Ma bucur ca anul asta am apucat sa particip la un Concert pentru Suflet din cele doua si sper sa duca traditia mai departe si sa ne bucure a doua jumatate a lunii august si anul care vine.

Pe curand...