Treceți la conținutul principal

A 28a oara cand ne-a incantat sufletul

Mioara Iacob face un lucru foarte frumos pentru elevii de la Liceul de Arta din Bacau. Si nu numai pentru ei, ci si pentru bacauani. Concertele pentru suflet, asa micute cum sunt ele, au devenit o traditie in luna august si parca le simteam lipsa cu tot Theaterstock-ul care mi-a hranih foamea de cultura si de spectacole bune.
E pacat ca si-a pierdut din elan si ca anul asta o sa aiba loc numai doua Concerte pentru suflet. Conceptul asta a cresut frumos dar in ultimii ani tot scade. Da, alege elevii cei mai buni si din ce in ce mai putin te zgarie pe ureche cate un invatacel mic ce da rateuri, insa era frumos sa ai cate un concert pe saptamana si sa te opresti pe o banca, sa asculti niste elevi talentati si apoi sa te simti bine ascultand muzica unei trupe locale.
De fiecare data cand ajung la Concertul pentru suflet o ascult pe Mioara Iacob sa vad daca mai e emotionata. Si e. De fiecare data, vocea ii tremura in fata oamenilor adunati in fata scenei din parc. Cu emotie invita elevii pe scena si tot cu emotii le ofera cate o diploma la final. Mereu se scuza ca nu a putut mai mult si niciodata nu e vanitoasa pe scena.
Ma bucur ca anul asta am apucat sa particip la un Concert pentru Suflet din cele doua si sper sa duca traditia mai departe si sa ne bucure a doua jumatate a lunii august si anul care vine.

Pe curand...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...