Treceți la conținutul principal

MNAC

Imi place arta contemporana mai mult decat cea clasica. Apreciez mai mult un colaj sau  o expozitie neconventionala decat un tablou renascentist. De ce? Pentru ca mi se pare mai complicat sa faci arta din niste lucruri simple, si sa faci altceva, ceva ce nu s-a mai facut.
Am ajuns la Muzeul Natonal de Arta Contemporana, in primele zile de vacanta/concediu, inainte sa ma intorc acasa. Aveam in plan a vizitez de mult acest muzeu, insa nu am avut cu cine. Acum se gasise.
Cred ca o sa il revizitez in iarna, cand se vor schimba colectiile. Din cele 5 colectii pe care le are muzeul, in perioada asta, trei mi-au placut foarte mult, una nu ma- dat pe spate, iar alta mi s-a parut pierdere de timp.
La etajul 4 are loc un workshop de arthitectura. O pierdere de timp. Poate a fost interesant pentru copiii care au realizat machetutele acolo. Pentru mine a fost plictisitor. Nici n-are rost sa comentez mai mult.
Etajul 3 gazduieste una din cele mai interesante expozitii pe care le-am vazut vreodata. Niciodata Singur e o expozitie realizata de niste artisiti plecati din tara. Prin metode neconventionale: colaj, pungi de rafie, filmulete, jocuri video, chestionare, fotografie, s-a realizat o imagine a romanului plecat afara, ce nu isi mai gaseste casa. In straintatate e strain, acasa e uitat. Expozitia are un mesaj puternic si este foarte repreznetativa pentru Romania de azi.
La etajul 2 am vazut o expozitie adusa din Olanda, ce prezinta romantismul postmodern pornind de la celebrul tablou romantic, realizat de pictorul german Casper Deavid Friederich, Wandering above the Sea of Fog. Expozitia ne arata interpretari modene ale celebrului barbat prezentat din spate, ce sta cu piciorul pe o stanca. De la afise de film ca Fifty Shades of Gray, sau Dispicable Me 2, diferite teme ca iubirea, politica, sfaritul lumii, coperte de albume muzicale,  reclame, videoclipuri muzicale si sedinte foto, pana la o statuie din pluta, toate au la baza o persoana care sta cu spatele mai mult sau mai putin. Si toate au la baza acest tablou revolutionar.
UNArte universeaza 65 de ani de existenta cu o expozitie a celor mai buni ablolventi de-a lungul timpului, expusi la etajul 1 am MNAC. De la George Bacovia la Sabin Balasa, de la pictura la fotografie, de la grafica la sculptura, cam toti greii artei romanesti sunt expusi acolo cu una, 2 sau trei exponate.  E o parte in istoria noastra in arta acolo iar expozitia e un must-see.
Mircea Suciu e gazda parterului, intr-o expozitie de manipuleaza fotografia, prin pictura. Panze mari cu imagine foto, pictate deasupra pentru a oferi un efect mai dramatic. Mie mi s-a parut triseare. E ca si cum ai desena ceva dupa un model care e deja pe foaie. Bun, dimeniunile sunt imense, insa tot fotografie e.

Muzeul National de Arta Contemporana e un muzeu ce trebuie vazut. Insa locatia lasa mult de dorit. E pe o laterala a Palatului Parlamentului, langa Senat, pe o latura aflata in paragina. Cresc buruienile printre bucatile de marmura ce duc spre scari colosale. Copaci neingrijiti, trotoare sparte, nisip si pietris. Inteleg ca e ditamai mastodontul de cladire, insa ai girja de ea ca e rusinos.
Pe curand...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...