Treceți la conținutul principal

Kinderland

41# Back to the future

Am citit foarte multe critici la romanul lui Liliana Corotca si am fost foarte curios sa il citesc mai ales datorita temei: copiii lasati singuri acasa de catre parintii plecati sa munceasca afara. Tema asta e o tema in avanpremiera. Peste vreo 15 ani cam toate romanele de la noi o sa vorbeasca despre asta, cum acum toti autorii scriu despre copilaria lor chinuita de comunism.
Nu zic ca e o carte rea, insa are scapari mari. Dupa ce citesti De ce fierbe copilul in mamaliga, incepi sa faci comparatii intre cartile in care vocea narativa e un copil. Copilul din romanul lui Liliana Corotca e copil si nu prea. Si nu e matur pentru ca nu isi traieste copilaria si are grija de fratii ei mai mari, e matur in exprimare, ceea ce inseamna ca autoarea nu prea a stiut cum sa creeze un personaj veridic. Povestea nu e rea, ba chiar e plina de momente bune, e melancolica si bine structurata, surprinde foarte bine viata satelor romanesti si moldovenesti, populate de batrani si copii, surprinde bine viata copiilor cu parinti plecati afara, greutatile lor si probeleme cu care se confrunta zi de zi. Dar vocea naratorului, ce trebuia sa fie o fetita e 12 ani, cam fuge spre sociologul cu experienta care scrie cartea. 
Kinderland e o lectura placuta. E altceva in literatura romaneasca contemporana, insa nu o consider o carte atat de buna pe cat se spune ca e.
Pe curand...

Comentarii

  1. Toate fituicile tale scrise cu atata naduh, au in subsol, tristul titlu ''Niciun comentariu''... Se pare ca doar eu iti fac trafic pe blog, asa ca m-am gandit sa-ti scriu cateva randuri, ca tot nu mi le vei publica =D. In primul rand poate ca ar trebui sa tragi un pic cu ochiul la ceilalti blogangii si eventual sa ii copii apoi, in caz ca tu poate nu reusesti sa-ti faci un stil apropiat astora care fac trafic de sute de mii/zi. Scrii jalnic..... da ce zic eu ''jalnic''.... scrii catastrofal de plictisitor!!! Practic nu spui nimic, scrii mult si ai un vocabular mai tern decat ar putea fi cel al unui japonez care s-a trezit peste noapte teleportat in Romania si nevoit sa vorbeasca in Gara de Nord. Eu te citesc din prostie sau din .... prostie.... Ma chinui de fiecare data si trag de mine pentru a reusi sa termin ceea ce tu publici, insa niciodata nu reusesc! Ultimile zece randuri, de regula le citesc pe sarite, sau le sar de tot. Reinventeaza-te! Pa.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Noroc de tine ca exiști. Eu nu copiez pe nimeni si fac asta doar din plăcere. Nu câștig bani din asa ceva si nici nu am nevoie de mii de vizualizări.
      Iti apreciez masochismul. Dar nu merita. Lăsa-te

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...