luni, 17 august 2015

Doza soc de teatru sau August in Bacau

Bacaul in august era un oras sub semnul nervilor. Traficul era si e infernal din cauza diasporei venita acasa. In magazine cozile sunt imense si in jurul tau auzi doar o rom-italiana, de iti vine sa ii omori pe toti. E cald, e praf si totul e parjolit de soare. Imi era groaza de gandul ca voi veni acasa in august...
Apoi a aparut ceva pe facebook. La inceput era ca o schita si nu intelegeam ce anume o sa fie. Teatrul Municipal "George Bacovia" avea un nou manager: Anca Sigartau, una din actritele mele preferate de comedie. In interviurile ce le dadea spunea ceva de un festival de teatru. Bine, la anul, peste doi ani... Pe la sfarsitul primaverii au aparut primele semne ca acel festival se intampla in vara asta, in august. Laura si Madalina, doi oameni cum rar gasesti, au inceput sa coloreze schita mintala si parca, parca suna a ceva. Apoi m-am intalnit cu Laura pe strada, intr-o zi cand venisem pentru scurt timp acasa. Mi-a povestit despre ce inseamna Theaterstock si nu imi venea sa cred. La noi in Bacau? Nu e vorba ca e un oras mic, e mai mare ca Sibiul, ci ca la noi teatrul pare sa nu aiba public. Mi-a fost frica de un esec. Nu am spus prea multe dar eram sigur ca nu o sa fie oameni in salile de teatru si ca o sa fie un festival parasit.
Si a venit augustul. Am ajuns acasa in a doua zi de festival. Era o duminica. Nu cred ca vazusem atata lume in strada, gura casca la cultura. Era un spectacol superb de acrobatie si opereta. Girafele. Copii se bucurau, batranii se mirau si tinerii isi faceau poze cu girafele roz in spate.
Mi se ridicase tot parul de pe corp si nu imi venea sa cred ce imi vad ochii. 
Si era abia a doua zi de festival.
Am vrut sa merg la Boeing Boeing si/sau la Incurcatura la nivel inalt. Nu mai erau bilete. Pai cum? Sala Teatrului de Vara are 1500 de locuri. Cum adica s-au vandut toate? In Bacaul meu, lumea merge la teatru?
Pana atunci crezusem ca doar vin gura casca la spectacolele stradale. Dar nu, umpleau salile de spectacole.
Festivalul incepuse bine, insa ca orice eveniment de asa o avengura, aflat la prima editie, au inceput sa apara problemele. Brusc, nu mai erau poze cu Maia Morgenstern in hashtagurile #theaterstock ci incepusera carcotelile despre anunalarea sau amanarea unor spectacole. O parte din presa locala si o parte din bloggari (probabil aia care ratasera valul si se hotarasera ca mai bine sunt hateri) incepusera sa arunce cu mizerii in Anca Sigratau. Interviuri cu personalalul teatrului care era nemultumit, "anchete" despre cum se cheltuiesc banii dati de Primarie si tot felul de mizerii.
Era mijocul festivalului si se simtea frustrarea.
Atunci am cunoscut-o pe Anca Sigartau si mi s-a indeplinit o dorinta veche. Haters gonna hate! Anca Sigartau e o persoana minunata. Are ochii aia mari si blanzi si un zambet atat de cald.  S-a oprit si a vorbit cu mine minute bune. I-am povestit de varsatul meu de vant si cum am ras trei ore la Boeing Boeing de m-a scos din depresii. M-a certat ca nu am cerut invitatii Madalinei sau Laurei si mi-a promis ca Theaterstock-ul va exista si la anul.
Am rugat-o sa nu puna la suflet remarcile rautacioase ale presei, ca peste tot trebuie sa fie unii contra, ca sa isi castige painea.
Apogeul spectacolului a fost, pentru mine, penultima zi de festival. Aveam bilete la Furtuna de la TNB. Sala era aproape plina. Piesa a fost asa cum ma asteptam si cum mi-o aminteam din recenziile pe care le citisem. Era cald si lumea aplauda aiurea, dar nu mai conta. Aveam pielea de gaina si simteam o bucurie imensa in suflet. Apoi concert de jazz in centru si specacol de acrobatie. Ingeri dansau pe cerul noptii, baloane pluteau si ploua cu sclipici si confetti. Era de vis.

M-am trezit dimineata si am realizat ca s-a terminat. Organizatorii multumesc publicului si fac bilantul, bacauanii mai posteaza ultimile filmulete realizate la spectacole. Bacaul amortit si-a revenit, a dat de gust si mai vrea.
Anca Sigartau, ce fac eu de acum? Unde mai ies eu noaptea, ce evenimente mai vanez eu? Mai e ceva pana incepe stagiunea si sunt in sevraj. Mai vreau!
Felicitari echipei organizatoare. Multumesc Ancai Sigartau ca a avut aceasta idee ce face Bacaul sa fie cunoscut si pentru altceva. Ii multumesc lui Sigartau ca a facut mii de intelectuali bugetari fericiti. Unde sa vada ei spectacolele de la marele teatre din Bucuresti? Cum sa isi permita dintr-un salariu asa cum e sa mearga pana la Bucuresti, sa ia un bilet la spectacol, sa ia o cazare si sa se intoarca si acasa. Festivalul asta a fost pentru ei. Zeci de piese de teatru la preturi mai mult decat acceptabile. Pentru asta s-au dat bani. Asta ar trebui sa inteleaga pustanii  ce vor doar festivaluri de trance si piste de biciclete!
Pe curand...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Translate

Faceți căutări pe acest blog

Scriu despre:

japonia (462) carte (227) de-ale mele (176) Facultate (123) filme (108) mancare (85) seriale (79) EU (64) scoala (64) muzica (60) oameni (49) prieteni (49) blog (48) excursie (44) Bacau (41) Iasi (41) Romania (40) funny (37) teatru (36) tv (31) bucuresti (29) Coreea (25) playlist (20) facebook (17) sesiune (17) internet (14) sarbatoare (14) copilarie (12) fashion victim (12) iPhone (12) natura (12) romani (12) politica (11) vacanta (11) Ghibli (9) camin (9) jurnal de calarorie (9) leapsa (9) opinii (9) proza (9) telefon (9) constructii (8) dincolo de metropola (8) literatura (8) transport (8) tren (8) familie (7) fotografie (7) kinki (7) presa (7) traditii (7) google (6) tehnologie (6) 1 mai (5) Atena (5) deviantart (5) iarna (5) petrecere (5) photoblog (5) presesiune (5) prostie (5) psihologie (5) viata (5) Pishinau (4) cadouri (4) cultura (4) despre mine (4) mare (4) poezie (4) raceala (4) servicii (4) Craciun (3) aniversare (3) autocunoatere (3) criza financiara (3) dentist (3) kamakura (3) liceu (3) nikko (3) timp liber (3) yokohama (3) banc (2) capitan planet (2) desene (2) la multi ani (2) memorial (2) metrou (2) obiceiuri (2) postmodernism (2) prietenie (2) prosti (2) scris (2) societate (2) taxi (2) Disneyland (1)