Treceți la conținutul principal

Ruptura

44# Schimb de generatii

Saptamana trecuta mi-a spus maica-mea ca ar vrea sa citeasca ceva scris de un scriitor contemporan, care e in voga acum si m-a intrebat ce am care sa nu fie ebook (inca nu o pot convinge sa citeasca pe kindle). Mi-am adus aminte ca aveam in biblioteca prima carte de Dan Lungu pe care am cumparat-o in anul 1 de facultate.
Cateva zile mai incolo, uidandu-ma prin biblioteca mare, am vazut vreo trei carti de Corneliu Stefanache. Am intrebat-o cum scrie, si i-am spus ca spre rusinea mea nu am auzit de el pana atunci si mi-a spus sa iau Ruptura, ca e cea mai buna,
Corneliu Stefanache era la moda cand mama era cam de varsta mea si de o discutie despre Ruptura s-a imprietenit cu tata, deci, cu ale cuvinte, cartea asta e responsabila pentru existenta mea.

Citind cartea asta mi-am dat seama cat de mult s-a schimbat Romania in 30 de ani. Nu vorbesc numai de regim, ci si despre modul in care se scria atunci si despre temele romanelor. Ruptura mi-a adus aminte de Ingerul de ghips a lui Breban. Doar ca de data adta nu m-am plictisit ca la romanul lui Breban. Romanul prezita o lume a intelectualilor din Iasi, o lume ce nu pare atat de sofisticata, atunci cand intri in adancuri, ci e plina de parvenitism. Stefanache ironizeaza oarecum intelectualii de carton, aparuti datorita carnetulului de partid si prezinta o lume ce putrezeste din interior, incetul cu incetul.
Cred ca tema romanului e motivul pentru care eduturile nu mai publica aceasta carte. Cu toate ca este scrisa foarte curat si bine, subiectul nu cred ca intereseaza prea tare pe tinerii de azi. Genratia optzecista e o generatie de scriitori foaete buni, dar din pacate foarte putini au resusit in nebuloasa de dupa 90. Ce e cel mai trist e ca noi, Generatia Y, copiii Generatiei X (ce s-a hranit cu optzecisti) nu o sa cunoastem prea bine acest fenomen si datorita acestei rupturi intre generatii, aceasta perioada a literaturii nu primeste atentia cuvenita. Si e ironic oarecum, ca am realizat aceste lucruri citind un roman care se numeste "Ruptura"
Pe curand...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...