Ai sai #30deanidecapitanie

Am revenit la programul meu normal, la viata mea de zi cu zi, dupa ce am evadat pentru cateva zile. Am lasat totul, nu mi-a pasat de deadline-uri, de consecinte, ca sa fac si eu parte din ziua lui cea mare.

Nu am multi prieteni. Ii pot numara pe degete. Dar am multe cunostinte. Putini dintre ei reusesc sa treaca pragul spre prietenie. De ce? Pentru ca sunt un nesuferit. Lumea nu ma place si nici nu fac eforturi sa ma fac mai placut. Insa atunci cand descopar un om care imi seamana, care ma apreciaza asa cum sunt, care are aceleasi glume de rahat ca mine si alaturi de care rezonez, ma lipesc ca o lichea si incep sa cresc o prietenie.

Omul asta ma fascineaza prin complexitatea simplitatii lui. E un suflet frumos, sufocat de straturi de personalitate impuse de societate. E un luptator ce nu s-a multumit niciodata cu ceea ce a avut si a stiut ca poate mai mult. E un arogant, e un badaran frumos. Dar nu in ultimul rand, e un romantic incurabil, in copil sensibil ce cauta cu disperare fericirea. Nu stiu cati din cei ce au fost sambata la Salonul de Piane din Bacau, il cunosc pe El asa cum l-am descoperit eu in ultimile luni. Nu stiu cati din cei de sambata, care i-au cumparat carte au si citit-o si i-au descifrat codul. Dar imi doresc sa fie multi cei care au vazut dincolo de specacolul de gala in care a epatat si s-a laudat singur. 

La multi ani, Andrei! Sa ne traiesti...

Pe curand...