Treceți la conținutul principal

Poveste de la metrou (3)

Cu ceva timp in urma, am plecat de la Unirii si in loc sa o iau pe drumul meu obisnuit: Unirii- Victoriei, Victoriei- Obor, am luat-o invers, pana la Dristor, unde am schimbat de la 1 la 2. Am ales drumul asta, cu toate ca e un pic mai lung ca sa fiu in compania cuiva. Mai bine merg jumatate de drum cu cineva, decat un drum intreg singur. 
Ajuns la Dristor 2, am observat gresia de pe jos si mi-am adus aminte de Stalker. In fata mea erau doua tipe si m-am gandit sa incerc ceea ce scrisesem in povestirea mea. Sa ma apropii de ele atat de mult incat sa le simt parfumul. Dupa ce publicasem povestea, mi s-a spus ca asa ceva nu e posibil si voiam sa incerc. Am grabit pasul si cand sa ma apropii mai mult, cele doua tipe s-au uitat le ecranul cu programul garniturilor, si cand au vazut ca pleaca intr-un minut, au intrat in vagon. Le-am urmat si mi-am continuat planul. M-am apropiat de ele pana cand am fost simtit. Sau intors spere mine si s-au uitat sa observe ce vreau sa fac, cand am reactionat ca si cum eram enervat de faptul ca mergeau prea incet si mi-am facut loc printre ele spunand un Pardon, nervos.
Mi-am continuat drumul spre primul vagon, avand de gand sa ma asez pe locul pe care ma asez de obicei, acelasi din povestirea mea. Aveam castile in urechi insa muzica nu era data prea tare. Am intrat in primul vagon. Era aproape liber. Cateva persoane in spatele vagonului, insa in fata erau doar doua tipe ce stateau pe primul rand de scaune, pe partea stanga. Mi-am continuat drumul spre al doilea rand de scaune pe dreapta cand mi s-a parut ca aud: Stai sa vezi ca se aseaza pe primul scaun, de langa a doua usa. Cealtat tipa a intrebat de unde stie si ea i-a raspuns ca o sa ii scrie in mesaj, ca sa nu aud.

Instinctul m-a facut sa le privesc curios si cand am facut-o, mi-au zambit. Tot drumul au facut schimb de mesaje si s-au hilizit. Curiozitatea caracteristica ma facea curios sa aflu despre ce vorbesc. O secunda inainte sa ma ridic, cand metroul se apropia de statia Obor, le-am auzit din nou vorbind: O sa coboare si el aici, stai sa vezi.
M-am ridicat printr-o rotire in jurul barei, si m-am apropiat de usa. S-au ridicat si ele si s-au asezat in spatele meu. Nu mai spuneau nimic. Incepusem sa gandesc ca totul fusese in capul meu. Nu e atat de imposibil ca acele fete sa imi fi citit povesrea de pe Subcapitol si apoi sa ma fi cautat pe net. Exista poze cu mine pe google, deci ar fi stiut cum arat. Dar totusi, sansele erau mici...
Am iesit din metrou, am trecut de bariere si apoi mi-am continuat drumul spre casa. Ele erau in spatele meu si la semafor, una din ele cred ca a spus: Daca face stanga inseamna ca e freeky. N-am facut stanga pentru ca pe acel drum doar ma duc spre metrou. Cand ma duc acasa o iau inainte si apoi fac stanga cand trec pe sub un pasaj. Am auzit un sunet de dezamagiere si m-am gandit cum ar fi sa ma intorc la ele si sa le intreb daca le-a placut Stalker. Insa m-am lasat convins greu si cand am facut-o nu mai erau in spatele meu. Coborau in pasaj. Am zambit si am inceput sa ma conving ca totul a fost in imaginatia mea...
Pe curand...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...