Pe linia 16

Teoretic cunosc linia tramvaiului 16 de ceva timp, insa cu toate ca are statie la 2 minute de locul unde locuiesc, nu am mers niciodata cu acest tramvai. Mi se spusese ca face mult prea mult timp si vine si greu, deci e mai bine sa o merg pe jos pana la metrou, si sigur ajung asa mai repede la Unirii. Acum o saptamana m-am decis sa incerc linia asta, insa n-am mai avut rabdare sa astept un 16 si am luat un 14. 14-le a facut vore 40 de minute pana in capat de linie, undeva in spatele magazinului Unirea. Mi-a placut sa ajung de la Foisorul de Foc la Hala Traian si sa cant in gand cantecul de la Pasarea Colibri, mi-a placut sa descopar strazi noi, cu case vechi, insa nu atat de mult incat sa vreau sa mai merg odata cu 14-le.

Acum cateva zile trebuia sa ajung la o librarie intre Unirii si Universitate, deci capatul de linie de la 16, Piata Sfantul Gheorghe, era perfect. Mai ajunsesem odata acolo cu un 21, pe vremea cand citeam Povestiri pe Calea Mosilor. Nu eram presat de timp si mi-am spus ca e momentul sa desopar traseul lui 16 si sa  vad cat timp face tramvaiul pana acolo.

Asteptamnd tramvaiul in statie, am observat o batrana ce a coborat dintr-un 36 ce venea pe sens invers. Nu era imbracata saracacios, insa era putin ponosita. Avea o pereche de ghete din cauciuc, cu fas, un palton inflorat si o bereta pe cap. In mana cara doua sacose de kaufland si cu un mers incet dar sigur, a traversat strada si s-a asezat in statie. La scurt timp a ajuns si tramvaiul si dupa ce am validat cardul m-am asezat pe un loc, undeva in fata. Pe primele locuri, cele ce sunt puse de-a lungul, se asezase si batrana pe care o observasem. Zambea bland si privea pe fereastra din fata cladirile ce se derulau de-a lungul drumului. La semafaforul de la intersectia cu Stefan cel Mare a observat oameni ce stateau la rand in fata unei vitrine. Atunci a intrebat-o pe doamna ce statea paralel cu mine:

- Ce asteapta oamenii aceia acolo?

- Stau la rand la Shaorma. Cica e buna si ieftina aici.

-Nu stiu. Nu am mancat niciodata. Stiti, am fost maritata o viata de om si nu am mers niciodata la un restaurant. Sotul meu a vrut sa ma duca dar nu am vrut eu. Nu pot sa mananc din mana altcuiva.

- Sa stit ca Shaorma e buna. Nici eu nu prea am mers la restaurante, doar acolo unde e altfel de mancare decat cea pe care o facem noi acasa.

- Dumneavostra suteti tanara. Eu sunt si lactovegetariana de la trei ani. Mi-e mila de sufletele acelea ca se le mananc.

- Nu sunt tanara, am 65 de ani.

- Stiti ce varsta am eu? Sunt cu 30 de ani mai mare ca dumneavoastra.

In momentul acela si mie, dar si doamnei cu care vorbea, ne-au cazut plombele. 95 de ani si e atat de lucida si activa...

- Nu am fost niciodata la doctor. Nu m-am imbolnavit nici macar de o raceala. Am cunoscut odata un doctor ce mi-a zis ca sigur o sa trec de suta. Fac gimnastica dimineata si seara, merg pe jos cat mai pot. Sotul meu a murti dupa Revolutie, baiatul s-a dus si el acum vreo 10 ani. Mai am fata, dar va spun sincer, e sclerozata. Eu am grija de ea.

Se facuse liniste. Doamna nu stia ce sa-i mai raspunda. Persoana din fata ei era batrana dar nu te asteptai sa fie atat de batrana cand o vedeai atat de lucida si de activa. Tramviaiul s-a oprit intr-o statie si pe usa din fata a intrat un domn in varsta si in spatele lui, o doamna se chinuia sa urce. Batrana a sarit de pe scaun sa o ajute.

- Haide, intinde-ti mana ca va ajut eu!

- Nu domna, ca daca nu pun eu picioarul asta beteag in pamant, nu am echilibru. De aceea nu m-a ajutat nici sotul. Of, batranetea... Pana acum  luna nu am simit-o. De cinspe ani de cand am iesit la pensie m-am rodat incetul cu incetul. La viata mea am mers mult pe jos. Asta imi era meseria. Mergeam acasa la oameni de cultura si le luam interviuri. Acum abia mai pot sa merg.

- Sa stiti ca e pentru ca nu mai sunteti activa ca inainte. Eu fac miscare in fiecare zi si de aceea inca sunt sprintena. A, cunosc casa asta dupa gard, eu cobor acus. Am fost pana la Kaufland. Acolo gasesti cele mai multe sortimente de cascaval. Imi place mult cascavalul. Si imi place la Kaufland ca au tricolorul pe produsele noastre. E cel mai bun magazin. Schimb doua tramvaie sa ajung acolo dar tot ma duc. Dumneavostra vad ca aveti o punga de Mega. Mie nu imi place acolo. Numai de la Kaufland cumpar. 

Se ridicase in picioare, isi culesese saocsele de pe jos si se apropia de usa. Trambaiul a oprit, a coborat usor si a plecat pe jos spre casa. Cele doua domane cu care discutase, sotul celei de-a doua si cu mine am privit spre geam, cu mergea incet, dar sigur pe trotuar. Tramvaiul plecase.

- Stiti cati ani are doamna? Intreaba prima pe a doua

- Cat sa aiba, nu stiu...

- Noua zeci si cinci. Mi-a spus mie. Sotul a murit, baiatul la fel. Mai are o fata care e sclerozata. Uitati cat de bine se tine... Si e lucida.

- Ati vazut interviul cu Djuvara de la Digi? Are 99 de ani. Si cat e de lucid. Eu i-am luat interviu acum 9 ani. Iesisem la pensie dar m-au trimis pe mine la revista pentru ca el a zis ca vrea sa dea interviul doar cu mine. Dupa interviu m-am intrebat oare cat o sa mai traiasca. Merge pe o suta si inca e lucid. Asa si doamna asta. Si eu ma plang ca sunt batrana si ca ma dor unele si altele. Ti-e si rusine sa  te plangi de fata cu asa oameni.

Urmatoarea statie au coborat si ei, la piata Gemeni.

In tramvai se lasase liniste. Oare cati din generatia mea o sa ajunga la varsta asta si oare cati dintre noi o sa fim sprinteni si lucizi la batranete...

Pe curand...