Birocratii

De fiecare data cand sunt prins in nebunia birocratica ies sifonat ca o foaie mototolita. E obositor sa urmezi niste pasi stupizi, invechiti, ca sa ai acces la ceva. De obicei, institutiile statului sunt birocratice, si din pacate, eu am de-a face cu ele. Fie ca e vorba de hartogarie la universitate, fie ca e pentru proiectul in care sunt implica, sau ca e vorba de colectare de date, ma tot lovesc de birocratie,

Am o luna, de cand, aproape zi de zi, am de-a face cu un birocrat. Ma enervez, ma consum, ma frustrez. Dar niciodata nu m-am pus in locul lui. Oare cum e sa fi un simplu birocrat? Zilele trecute m-am dus cu chef de scandal la o institutie a statului care imi spusese ca daca am nevie de inforamtii de la ei, fie le iau personal, fie le platesc. Directiile judetene, din alte judete imi oferisera acele informatii, insa astia de la Bacau ziceau ca nu se poate. Am intalnit acolo un birocrat sincer. Mi-a taiat cheful de scandal din prima, cu un zambet si cu un buna ziua. Am aprins u fitil si le-am spus ca sunt singurii care m-au chemat la ei la sediu sa imi iau datele de mana, cand traim in secolul internetului si mi-a spus ca asta e politica directiei si ca ea nu poate sa faca nimic.

A fost pentru prima data, dupa mult timp cand un birocrat mi-a spus sincer, fara automatisme si nervi, ca asta e sistemul si asa functioneaza lucrurile. Nu era secretara acra de la eliberari acte care tipa ca daca nu imi convine sa plec si nici contabila care imi spunea ca astea sunt regulile. Nu era bicorcatul care vorbea la telefon in loc sa ma serveasca si nici cel care raspunde la telefonul insitituiei ca la telefonul personal.

Dar niciodata nu m-am pus in locul birocratului. Oare cum a ajuns in halul ala, sa faca lucruri pe care nimeni nu vrea sa le faca, sa fie injurat pentru regulile alora ? Doamne, ajuta-ma sa nu ajung vreodata asa...

Pe curand...