luni, 8 februarie 2016

Un tango mas

Marele dezavantaj al provinciei e ca nu intri in contac cu nume mari ale culturii. Sau intri prea rar. E un trend in ultimii ani ca nume sonore sa se relocheze in provincie, ca Betrice Rancea la Opera Nationala Iasi sau Anca Sigartau la Teatrul Municipal George Bacovia Bacau. Dar astea sunt cazuri bune, cand astfel de persoaniltati organizeaza festivaluri, si odata pe an, ai sansa sa vezi nume mari pe scandura. Astfel, televiziorul ramane sursa principala de informare. De la televizor am auzit si eu de Monica Petrica cand a inceput sa fie jurat in emisiunea Romania Danseaza, de la Antena 1. Mi-a placut din primele momente de ea. Are atata gratie, elebanta bun simt si senzualitate, cum rar gasesti. Da, e un etalon pentru femeie ideala.
De cand m-am mutat in Bucuresti incerc sa vad tot felul de spectacole, in tot felul de locatii. De la teatrele celebre ale capitalei, pana la spectacole in spatii neconventionale. Caut, urmaresc, observ si daca imi place merg.
Monica Petrica a postat pe pagina ei de Facebook ca spectacolul Un tango mas se va jucat in luna februarie de doua ori, la Teatrul Odeon. Am vorbit cu cativa prieteni si ne-am hotarat sa mergem. Imi doream mult sa o vad pe Monica Petrica dansand si stiam ca o sa fie un spectacol de exceptie. Razvan Mazilu, partenerul ei de dans in acest spectacol, imi era cunoscut din spectacolul de Cabaret pe care il vazusem de curand la Teatrelli. Cei doi  realizeaza un spectacol atat de senzual, incat iti doresti sa dansezi si tu asa. 
Insa apoi ii vezi pe partenerii lor de dans, pe instructorii de la Tango Tangent si iti dai seama ca oricat de bine stii tehnic un dans, daca nu pui pasiune si daca nu traiesti acel moment, nu realizezi un act artistic. Daca nu stiam ca ceilalti dansatori de Tango de pe scena sunt instructori, as fi crezut ca sunt cursanti amatori. Tehnic, dansau corect, insa nu exista pasiunea pe care protagonistii spectacolului o aveau. Dar asta nu prea a contat pentru ca nu prea am avut ochi pentru ceilalti. Atmosfera era atat de intima, cele cateva locuri disponibile, contruite pe scena teatrului, te faceau sa te simti intr-un bar in America Latina, observand un cuplul ce dansa pentru ultima data un tango, inainte sa se desparta.
Monica Petrica si Razvan Mazilu, va multumesc pentru un spectacol de suflet, ce a incununat cu succes un weekend extraordinar pe care l-am avut si care ma face sa incep o noua saptamana plin de energie si pasiune.
Pe curand...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Translate

Faceți căutări pe acest blog

Scriu despre:

japonia (462) carte (228) de-ale mele (177) Facultate (123) filme (108) mancare (85) seriale (79) EU (64) scoala (64) muzica (60) oameni (49) prieteni (49) blog (48) excursie (44) Bacau (41) Iasi (41) Romania (40) funny (37) teatru (36) tv (31) bucuresti (29) Coreea (25) playlist (20) facebook (17) sesiune (17) internet (14) sarbatoare (14) copilarie (12) fashion victim (12) iPhone (12) natura (12) romani (12) politica (11) vacanta (11) Ghibli (9) camin (9) jurnal de calarorie (9) leapsa (9) opinii (9) proza (9) telefon (9) constructii (8) dincolo de metropola (8) literatura (8) transport (8) tren (8) familie (7) fotografie (7) kinki (7) presa (7) traditii (7) google (6) tehnologie (6) 1 mai (5) Atena (5) deviantart (5) iarna (5) petrecere (5) photoblog (5) presesiune (5) prostie (5) psihologie (5) viata (5) Pishinau (4) cadouri (4) cultura (4) despre mine (4) mare (4) poezie (4) raceala (4) servicii (4) Craciun (3) aniversare (3) autocunoatere (3) criza financiara (3) dentist (3) kamakura (3) liceu (3) nikko (3) timp liber (3) yokohama (3) banc (2) capitan planet (2) desene (2) la multi ani (2) memorial (2) metrou (2) obiceiuri (2) postmodernism (2) prietenie (2) prosti (2) scris (2) societate (2) taxi (2) Disneyland (1)