Treceți la conținutul principal

Atena, ziua 3

Stiam ca ma asteapta azi o zi grea si lunga dar acum, spre seara, nu credeam ca o sa mai reusesc sa ajung cu bine la destinatie.
Dimineata am avut o eroare de sistem pentru ca mi-au sarit doi nasturi de la camasa si a trebuit sa ne intoarcem sa ma schimb. Apoi am avut parte de un ocol pentru ca era o parada in centru. In cele din urma am ajuns la National Gardens de unde am luat autobulul turistic. 17 euro, valabilitate 24 de ore, opriri in principalele locatii ale Atenei. Prima oprire a fost la Panatinaikos, la primul stadion in care s-au tinut jocurile olimpice moderne. Stadionul este construit integral din marmura. La intrare ti se ofera niste casti si un aparat ce urmeaza sa iti explice ce se intampla in cele 12 puncte predestinate ale turului stadionului.
A doua oprire a fost la Muzeul National de Arheologie, unde pe langa ca a fost moca, ca suntem studenti intr-o tara UE, a fost si fotografierea gratuita. Am pierdut doua ore interesant, hoinarind cele 50 de sali ale muzeului. De aici ne-am intors in autobuz si am coborat sa mancam la o taverna, in dru,ul spre Acropole. Am avut noroc si am prins si muzeul deschis. Cladirea era impreionanta. Proiectata de arhitectul elvetian Bernard Tschumi, cladirea are la baza sticla. Cam trei sferturi dintre podele sunt de sticla, si poti sa vezi dedesupt. E interesant sa vezi ruinile la parter dar e si mai interesant sa ai o podea din sticla la etajul 3. Povestea cu biletele a stat cam ca peste tot: Hello, we are students, from Romania / Oh, ok, its free. Doar ca fotografierea era interzisa. De la muzeu am urcat Acropolele si ne-am plimbat ca nebunii printre ruine. Acropolele e in renovare asa ca m-am delectat cu ce nu am visat niciodata: reabilitare.
De sus de pe Acropole am vazut un templu si am plecat in cutarea lui. Am oprit la Agora si apoi la templul Efarstos. De acolo am dat iarasi in Monastiraki de unde am luat cadouri pentru cei din familie. Apoi ne-am intors la autobuz si am mai facut un tur al orasului, noaptea.
Maine ne ramane Templul lui eus pe care ne chinuim sa il vedem de doua zile si sa iau suveniruri.
PE curand...
P.S.: NU prea merge netul ca as fi incarcat poze pe photoblog. O sa revin cu update-uri apoi

Comentarii

  1. le-ai ametit putin :P Panathenaicos = stadionul si Hefaistos e la agora ;)) te cred dupa atata umblatura:P

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...