Treceți la conținutul principal

Ce-am fost si ce-am ajuns

Nu am mai scris de pe vremea cand inca era toamna cu pomi infloriti. Intre timp a venit prea brusc vara cu caldura ei sufocanta. Nu stiu cat o sa mai reziste fara ploaie caci asta e conditia atmosferica preferata anului 2010.

De obicei cand spui "Ce-am fost si ce-am ajuns" te referi la faptul ca intr-un domeniu anume ai cazut in statut. Insa eu in articolul asta o sa folosesc expresia cu un alt sens, tocmai invers si anume cu sesnul de a parvenii( PARVENÍ, parvín, vb. IV. Intranz. 1. A ajunge, fără merite deosebite, prin mijloace neoneste sau printr-un concurs favorabil de împrejurări, la o bună situație materială, politică sau socială; a pătrunde într-o pătură socială înaltă; a se ajunge. 2. (Franțuzism) A reuși, a izbuti. 3. (Despre știri, scrisori etc.) A ajunge la destinație, a fi remis destinatarului. ♦ (Despre lumină, zgomote etc.) A se propaga prin spațiu până la un anumit punct, a se face simțit. – Din fr. parvenir. Sursa Dex '98). Sa spunem ca o incercare de eufemism.

Sunt cateva lucruri (de fapt destule) pe care nu le suport la oameni. Pe langa prostii fuduli, vanzatoarele sictirite ma mai scot din pepeni oamenii care uita de unde au plecat sau cei care se dau de doua ori peste cap si se fransforma din balauri in printi.
Candva am cunoscut o persoana ce imi parea destul de cumsecade. Avea o masca dura pe care o purta mereu la prima ocazie insa daca reuseai sa treci de dea cunosteai un om deosebit. Am incercat de cativa ani sa descopar mai mult de o umbra al acelui om deosebit dar se pare ca in spatele omului dur era un om frustrat. Si nu ca as avea ceva cu aceasta categorie de oameni, cu totii avem frustarile noastrea insa ceea ce nu inteleg eu de loc (si ca sa o spun pe romaneste: Chiar ma fute grija) este de ce nu poate aceasta persoana sa fie draguta de loc. De cand o cunosc pe langa ironiile tipice "mandriei satului" (copilul ala mai rasarit din sat ce are ocazia sa plece de acolo, la oras pentru a studia) si rautatile pe care orice frustrat le are, niciodata nu a incercat sa spuna ceva frumos. Vede defectele la toti, incearca sa abuzeze de ele, sa isi produca o placere sadica neplacandu-i sa fie atacata cu aceasi arma.
Orice iese din tiparul standard impus de educatia omului din comunitatea mica, este amuzant, Este coplesita (vorbesc la feminim pentru ca fac acordul cu persoana, nu ca ar fi o femeie. Este o tipologie umana) de avangarda asa ca o catalogheaza amuzanta si cei ce au curajul sa o imbrace sunt caraghiosi si ea trebuie sa faca misto, intr-un fel erudit, ca sa isi parvina o pozitie sociala, la care tine cu dintii.
DA, STIU NU E FUMOS SA ETICHETEZI, DAR SUNT SI EU OM, FRUSTRAT SI AM DREPTUL SA MA BUCUR.
Intorcandu-ma la oile mele pot sa mai spun despre aceasta persoana ca nu constanta in idei si in mentalitati. Adica daca apare un X ce poarta un Y obiect ce este destul de avangardist pentru societate, sare in fata aruncand cu pietre, mai mai cerand sa se reinfinteze inchizitia si arsul pe rug. Insa, dupa un an, cand Y e purtat de toata lumea si nu mai ceva altceva, nu ezita sa il poarte si ea.
Tot acest tip de perosoana vorbeste mult in engleza, ca e cool si toata lumea buna o face si face si mare tam-tam ca merge la activitati erute, din care nu intelege mare lucru, insa se lauda bine ca sa dea bine la CV(CV se citeste in mod normal CeVe si nu SiVi pentru ca abrevierea vine de la Curiculum Vitae care e din latina si nu din vreo limba anglo-saxona, insa insi ca cel pe care il prezint eu folosesc abuziv sivi asa ca s-a implementat, eronat asa in vocabularul tuturor).

Si in final trecem iarasi de la general la peronal si ne intoarcem la persoana de la inceput, de la care am inceupt sa generalizam. Exista o astfel de perosoana pe care o stiu. Si cum era o persoana rautacioasa si avea statut de sef pe aceasta pozitie, comenta cat era ziua de lunga si barfea (si noua ne placea) pe cealalta cata din minisocietatea noastra. Ca e proasta, ca vorbeste mult, ca e urata si se imbraca prost, ca se crede buricul pamantului. Pe de alta parte, perosoana barfita barfea si ea pe barfitoare. Ca e urata, ca e frigida, ca fug baratii de ea, ca e rea si proasta si invidioasa. Si gihici ce? Azi sunt "best friends" si isi sufla in bors una alteia. Insa persoana despre care vorbeam chiar este o persoana rea ce vrea sa dea impresia ca ar fi buna undeva in strafund in timp ce noul prieten este o persoana parvenita ce are ifose de rau, ca sa strabata in societate, insa in strafund este o persoana buna.
Si ma gandesc X si cu Z, care acum se pupa in fund una pe alta stiu ca pana nu de mult erau injurate de cealalta si oare chiar au uitat X ca nu o suporta pe Z si Z a uitat ca nu o inghitea pe X?

Si in final, ca tot mi-am revarsat frustarile in asa numitul blog de virgin vreau sa spun ca pe langa aceste doua persoane ce se incadreaza perfect in povestire mai exista si altele, in special femei, ca ele sunt asa, pe care le rog, daca citesc acest articol sa se simta si sa faca scandal cu prietenele lor ce de fapt sunt la fel ca ele, niste curve sociale.

E prea mult, ma opresc aici cu postarea. Sunt prea rau. Dar se merita.

Pe curand...

P.S.: Imi pare rau ca nu are blog o peroana ce nu ma inghite pentru ca nu ii place ce vede in mine pentru ca asa e si ea. Poate te gandesti sa iti faci un blog, esti mult mai bun decat mine :))

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...