Treceți la conținutul principal

Eu cand vreau sa plou, ploua

Zilele trecute spuneam ca sigur va venii si ploaia, dupa atatea zile calduroase. Se simtea nabuseala in aer plus ca anul asta e la moda sa ploua. Recolte de orez sa avem, ca ne va merge bine cu agricultura :))l
Sunt alintat si imi place sa fac pe seful (asta ca sa nu ma dau rotund si sa spun ca am abilitatati de lider) dar totodata sunt si foarte sensibil.
Asa ca fara sa vreau am pornit un experiment, cam acum o luna. Mi-am propus sa recomand un film lacrimogen sa vad cine mai plange la el. Rezultatul? 100% lacrimi. Cu toate ca au existat voci ce au spus ca nu au putut sa planga de rusine, insa le statea plansul in gat. Sincer asa am patit si eu. Mi s-a pus nod in gat si nuputeam sa inghit. Mai mult am plans azi, fara sa vreau, la oftalmolog. Picaturile alea de ochi si lumina puternica ma faceau sa lacrimez la greu.
Dar sa ma intorc la film: se numeste Hachiko: A Dog's Story si il are ca protagonit pe Richar Gere. Are omul asta o boala sa ma faca sa plang ca acum 2 ani la Nights in Rodanthe.
Trailerul filmului este vesel pentru ceea ce se intampla in film si as dorii, daca il vedeti, sa imi spuneti daca ati plans.

Si apoi, dupa ce vedeti filmul, sa cititi mai multe despre poveste aici.
Pe curand...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...