AEIOU

A inceput sa miroase tot mai mult a toamna. Mirosea de ceva timp, insa mirosea pe inserat, atunci cand intunericul pune stapanire pe culori. Acum miroase mai mereu. Si mai ales in zilele cand e cald si frumos, de parca toamna tot vrea sa ma convinga ca e aici. Inafara de zilele alea friguroase, cu ploaie, cate doua pe saptamana, cand ne arata ca ea e sefa, isi mai arata si parfumul cand soarele apare cu ultimile forte pe cer.
Eu nu vreau sa accept ca vara a trecut, cu toate ca nu imi place vara. Promavara e preferata mea, si mia ales luna mai. Vara e prea cald si prea monoton, fara adieri calde in zile racoroase. Insa acum, la inceputul toamnei e ca primavara, doar ca sunt adieri reci, pe vreme calda. Asa ca eu consider inca vara, pana sa vad totul transformandu-se din verde in rosu si apoi in maro, uscandu-se tot. Toamna e rece, e maro, miroase a noroi, a umezeala si e mizerie. Toate poeziile ce lauda toamna e refera la perioada de acum, cand totul e colorat si fructele sunt coapte. La acest ultim desfrau al naturii inainte de moarte. Septembrie e ca acel cantec al lebadii, cantec ce anunta moartea...
La noi in curte au inflorin salcamii, deci inca nu e toamna! Dar merele sunt atat de rosii...
Era un cantec ce l-am invatat in gradinita:
Aaaa, acum e toamna, da
[...]
Eeee, placuta vreme e
[...]
Iiiii, veniti copii la vi
[...]
Oooo, se duc cocorii-n zbor
[...]
Uuuu, a venit si frigul!
[...]
Poate ma ajuta cineva cu strofele cantecului, ca inafara de refernul ce l-am scris, imi mai aduc aminte cateva versuri.
Pe curand..