Prafuit...

Nu stiu de ce, dar dupa 4 ani inca mai merg la liceu sa imi vad profesorii dragi, si pe Siomona, bibliotecara. Am pastrat aceasta traditie, de a merge pe la liceu ori de cate ori vin acasa in timpul scolii dar si in prima zi de scoala. Anul asta nu am ajus pe 13 septembrie insa am fost azi.
Senzatia pe care am avut-o este ca sunt batran. Dirigu'avea ora de sport cu o clasa de a 10-a si in timp ce fetele jucau hambal iar baietii fotbal, eu discutam cu dumnealui despre ce am mai facut. Sunt o droaie de colegi despre care nu stiam nimic si imi era frica sa nu ma intrebe. Dar am discuta numai despre mine si despre "bisericuta mea". Macar de astia stiam ce fac, cum o duc...
Apoi am fost pe la domnul Andrei, pe la director si am fost cofundat cu un prieten al dumnealui de cate o eleva de a 12-a. Cate vise avea, cate dorinte pentru dupa liceu. Vise si dorinte pe care le-am avut si eu odata. Si ce am facut cu ele? Nimic... OK, am terminat o faculate, dar asta nu e nimic, acum elevii buni din Vranceanu fac faculatile afara, nimeni nu mai merge in tara iar daca nu fac facultatea afara, macar pleaca cu o bursa sau macar la MAster. Dar eu? Eu ce am facut? M-am conteplat in banal si in usurinta de a fi aproape de casa, fara sa depun un sacrificiu pentru a investii in mine. Daca merge si asa, de ce sa ma strofoc?
Si la Simona niste elevi mi-au vorbit la dumneavoasta si m-am simtit atat de batran si prafuit...
Ma doare capul, ma doare o mana, reomatic, stranut si imi curge nasul. Abia ma tarai dimineata, pana sa ma dezmetecesc... Am inbatranit? Incep sa ruginesc usor...?
Zilele trecute am iesit cu Roxana, pe care o cunost de 16 ani si cu Cosmina, pe care o stiu de 10. De fapt toata vara m-am vazut cu prieteni din scoala generala. Si Roxana a zis o chestie foarte inteligenta ce m-a pus pe ganduri... "Toti au facut cate ceva, numai eu nu!". Atunci am sarit in ajutorul ei si i-am zis ca nici eu nu am facut nimic toata viata asta. Iar ea mi-a spus ca macar am scos o carte si apoi am fost certat de Cosmina, ca m-am lasat de scris. Si m-a durut. Doare cand vezi ca nu ai facut nimic toata viata, dar doare si mai tare cand vezi ca ai facut dar apoi te-ai lasat... Si acum imi este atat de greu sa fac ceva, sunt atat de comod...
Asa ca imi doresc sa fiu mai impulsiv si mai tupeist. Ca atunci cand eram mic. Sa las bunul simt si comoditatea acasa si sa iau initiativa. Ca treptat m-am stins si m-am prafuit.

P.S.: Povestea Roxy ca eram la religie prin nu stiu ce clasa si profa, Teodora, ne-a pus sa invatam Crezul. A doua ora, m-a pus pe mine sa il spun. Iar eu am inceput : "Ciao niao hai ca ba mana laca bla bla bla". Profa s-a uitat la mine si m-a intrebat ce zic acolo. I-am raspuns cu o voce convingatoare: "Crezul!". Profa s-a uitat nervoasa la mine si mi-a zis sa nu ma mai prostesc iar eu i-am spus ca nu ma prostesc ci ca l-am invatat in Japoneza. Toata clasa a inceput sa rada in hohote. Eu nu imi mai amintesc episodul asta, pentru ca am facut multe boacane in generala, dar zic ca e un semn... Un semn sa ma trezesc.
P.S. 2: Apropos, uit cam multe in ultima vreme. Sunt etape din viata mea de care nu imi aduc aminte: semestrul 1 din anul 1, majoratul Roxanei, si multe altele :)). Si nu stiu daca e de ras sau de plans.

Pe curand...