Treceți la conținutul principal

Pe coclauri

Ieri cand ma intorceam din oras, am observat culorile frumoase de pe dealuri. Am incercat sa ma gandesc unde sa ma urc ca sa pozele dealurile impadurite si mi-am adus aminte de dealul cu stejar.

Cerul era intunecat si statea sa ploua, nu stiam unde imi sunt cizmele de cauciuc asa ca am ales sa ma duc pana intr-o padurice mica de langa casa si sa facem poze pe acolo. Am stat pana cand a inceput sa ploua tare insa m-am gandit toata noaptea la dealul acela.
Dimineata era ceata densa insa m-am uitat sa vad cum e vremea si pe la 12 cand se facuse soare am iesit la plimbare. Ne-am mutat la Luncani acum 13 ani si toate padurile din jurul casei imi sunt cunoscute. Insa in timp am crescut si am descoperit calculatorul si internetul, am devenit alergic la polen si am uitat sa mai ies afara pe dealuri si m-am limitat la plimbatul prin curte.
In urma cu vreo 4 ani am fost intr-o zi pe aceleasi coclauri si m-a fugarit un nebun cu coasa in mana pentru ca i-am turtit iarba si o sa-i fie greu s-o coase. De atunci am prin un fel de frica si nu m-am mai dus. Pana azi. L-am rugat pe nana-miu sa urce cu mine pana la baza si apoi, cand m-am vazut acolo, in peisajul ala superb, am uitat de tot si am plecat la plimbare.
M-am plimbat o ora pe dealuri. Am pozat peisajele, am vazut stana de oi de pe alt deal si m-am luat in gura cu doi tarani ce aveau probleme existentiale cu pozatul meu. Ca de ce fac poze. De la ce ziar sunt. Cand le-am explicat ca fac poze pentru ca e padurea frumoasa, s-au uitat unul la altul si cu beculetul aprins, au concluzionat: "Aaaaa, sunteti din ala crescut la oras!"
Stejarul ce imi parea atat de mare cand eram mic, mi s-a parut micut. In urma cu 4 ani nu ajunsesem la el iar in 13 ani am crescut mult sau in mintea mea mi-am fomat o amintire cu acest copac mare ce troneaza in mijlocul unui deal.
Am urcat mult, trecand de primul rand de padure si as fi tot urcat mai mult insa m-am speriat de vant si de cerul ce devenea tot mai negru. Cand am ajuns la aproape de casa cerul se inseninase si mi-a parut rau ca nu am riscat inainte.

Mai multe poze gasiti pe pagina de facebook a blogului, aici.

Iar daca e si maine vreme buna, ma duc pana la stana.
Pe curand...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...