sâmbătă, 12 octombrie 2013

Lost in... my home city

De cand am ajuns acasa sunt pierdut in spatiu. Initial nu am stiut cum sa ajung de la mama la scoala, la gara. Apoi nu mai stiam care e Subway 2 iar cand am reusit si am pus masina de roate, m-am pierut in sensuri unice, sensuri giratorii si nume de strazi.
Am si motiv sa fiu asa de pierdut. Nu numai ca doi ani de zile am fost plecat din tara si in astia doi ani s-au schimbat multe in oras, dar de 7 ani eu sunt musafir in Bacau. 4 ani de facultate, unul de master si doi de Japonia m-au facut sa uit orasul.
Sa incepem cu Subway, locul in care imi petreceam weekendurile in liceu. Ok. Pe vremea mea era Subway si Subway casa a aparut cand eram in facultate. Nu stiam ca ala de la casa e 2 si ca intre timp a aparut 3 vis-a-vis de 1 (eu pe ala l-as numi 2, dar sunt in ordinea aparitiei) si 4 la Romtelecom. Lasa ca am fost la 5, in mall, unde nu mai e nicio cafenea din alea pe care le stiam: nicio Rockaffela, niciun Budha Bar, iar wc-urile au fost renovate. Nu mai sunt poze cu femei ce se hilizesc sau se mira deasupra pisuarelor. Buda arata acum ca o cauta in padure. Nu-mi place...

Sursa foto: Desteptarea Bacau
Pe vremuri cand plecam de la Luncani, la mall (mult timp am iesit la mall), aveam de trecut un sens giratoriu - ala de la statuia lui Stefan Cel Mare. Acum am 6. Trei sunt doar la pasajul suberan si asta pentru ca podul de la Margineni e inchis pentru lucrari si se ocoleste. Apoi trec pe la ala de la RMB, la Stefan si ultimul, buboiul de la Economic. As vrea si eu sa stiu de la un inginer de transporturi logica unui sens giratoriu. Ca daca imi spune ca fluidizeaza traficul, ii spun ca ii prost iar daca imi spune ca e pentru a consuma mai putin curent electric ii propun semafoare cu baterii solare. Costa bateriile alea? Da' sa construiesti ditamai sensul in forma de Muntele Fuji, imbracat in granit, cu fantana urgatoare si luminat cu beculete noaptea, nu costa? Si dupa ce stau la semafoarele cu buton penturu pietoni - daca nu la doua, la unul stau, mai innebunesc si in sens pana intru.
O droaie de cafenele noi. Imi place Vitraj si BT Coffee. Vad ca e un restaurant turesc si multe localuri pe care le stiam nu mai exista. Bine ca mai e Latin care are mancare chinezeasca si si mai bine ca Monaco care avea mancare italiana, si-a chimbat numele in ceva cu Roma.
Incetul cu incetul ma obisnuiesc. Strazile mici nu le stiu si daca nu o sa merg pe ele tot nu o sa le invat. Acus ma intorc la Iasi si sa vezi acolo cat de pierdut in spatiu o sa fiu.
Pe curand...

3 comentarii:

  1. Nu esti singurul...noi ne-am pierdut la metrou in Bucuresti....zi ca nu e de coma? :)) te asteptam pe aici....

    RăspundețiȘtergere

Translate

Faceți căutări pe acest blog

Scriu despre:

japonia (462) carte (227) de-ale mele (176) Facultate (123) filme (108) mancare (85) seriale (79) EU (64) scoala (64) muzica (60) oameni (49) prieteni (49) blog (48) excursie (44) Bacau (41) Iasi (41) Romania (40) funny (37) teatru (36) tv (31) bucuresti (29) Coreea (25) playlist (20) facebook (17) sesiune (17) internet (14) sarbatoare (14) copilarie (12) fashion victim (12) iPhone (12) natura (12) romani (12) politica (11) vacanta (11) Ghibli (9) camin (9) jurnal de calarorie (9) leapsa (9) opinii (9) proza (9) telefon (9) constructii (8) dincolo de metropola (8) literatura (8) transport (8) tren (8) familie (7) fotografie (7) kinki (7) presa (7) traditii (7) google (6) tehnologie (6) 1 mai (5) Atena (5) deviantart (5) iarna (5) petrecere (5) photoblog (5) presesiune (5) prostie (5) psihologie (5) viata (5) Pishinau (4) cadouri (4) cultura (4) despre mine (4) mare (4) poezie (4) raceala (4) servicii (4) Craciun (3) aniversare (3) autocunoatere (3) criza financiara (3) dentist (3) kamakura (3) liceu (3) nikko (3) timp liber (3) yokohama (3) banc (2) capitan planet (2) desene (2) la multi ani (2) memorial (2) metrou (2) obiceiuri (2) postmodernism (2) prietenie (2) prosti (2) scris (2) societate (2) taxi (2) Disneyland (1)