Duminica in Gradina Botanica
N-am mai fost in Gradina Botanica de mult timp. De fapt am fost odata, intr-o noapte in anul 1, prin spate la lacusor, si candva in anul 4 pe poarta principala, cu bilet cumparat si acte in regula. Ieri a fost o zi a amintirilor. Mi-am dat seama ca n-am mai urcat Copoul la pas de 6 ani. Aia 10 000 de pasi de mers pe jos pe zi recomandati de medic, nu se compara aici cu cei de acolo. Aici am avut de urcat Smardanul si Copoul, in Tokyo totul era plat.
Afara era cald si placut iar drumul din Tudor pana aproape de capatul Copoului a fost ca o plimbare melancolica plina de amintiri. Sincer, nu ma deranjeaza salcamii pitici de pe Stefan, asa am vazut si eu Trei Ierarhii in splendoarea lor. Iar piatra cubica de pe jos imi place mult.
Cand intr-un final, dupa o o ora de mers, am ajuns la poarta Gradinii, am ramas afis. O coada mare ce se indindea vreo cateva sute de metrii. Era prima zi cu expozitia de Crizanteme. Of, crizantemele, florile Casei Imparatesti Japoneze.
Si asta nu a fost singurul lucru ce mi-a amintit de Japonia. Printre roadele de toamna, roade culese din Gradina am vazut Gutui Pitice Japoneze:
Si fasole japoneza. Sa fi fost Edamame?
In rest: multa lume, aer curat, doi profi din facultate si nervi. Da, mi-am facut nervi cu niste copii needucati ce tot dadeau peste mine si nu isi cereau scuze. Asa ca m-am luat de ei de doua ori, ca sa inteleaga. Si m-am luat de ei destul de tare ca sa auda si parintii care n-au stiut sa-i educe. Apoi m-am mai luat de o femeie ce scuipa seminte pe jos si am facut un pic de misto de niste nuntasi. Trebuie sa ma abtin ca prevad un pumn in freza de la vreo unul. Aici ma intelege toata lumea.
Ca de obicei, mai multe poze gasiti pe pagina de facebook a blogului, aici.
Pe curand...
Afara era cald si placut iar drumul din Tudor pana aproape de capatul Copoului a fost ca o plimbare melancolica plina de amintiri. Sincer, nu ma deranjeaza salcamii pitici de pe Stefan, asa am vazut si eu Trei Ierarhii in splendoarea lor. Iar piatra cubica de pe jos imi place mult.
Cand intr-un final, dupa o o ora de mers, am ajuns la poarta Gradinii, am ramas afis. O coada mare ce se indindea vreo cateva sute de metrii. Era prima zi cu expozitia de Crizanteme. Of, crizantemele, florile Casei Imparatesti Japoneze.
Si asta nu a fost singurul lucru ce mi-a amintit de Japonia. Printre roadele de toamna, roade culese din Gradina am vazut Gutui Pitice Japoneze:
In rest: multa lume, aer curat, doi profi din facultate si nervi. Da, mi-am facut nervi cu niste copii needucati ce tot dadeau peste mine si nu isi cereau scuze. Asa ca m-am luat de ei de doua ori, ca sa inteleaga. Si m-am luat de ei destul de tare ca sa auda si parintii care n-au stiut sa-i educe. Apoi m-am mai luat de o femeie ce scuipa seminte pe jos si am facut un pic de misto de niste nuntasi. Trebuie sa ma abtin ca prevad un pumn in freza de la vreo unul. Aici ma intelege toata lumea.
Ca de obicei, mai multe poze gasiti pe pagina de facebook a blogului, aici.
Pe curand...
Comentarii
Trimiteți un comentariu