Surpriza

Pentru ca sunt un om usor paranoic si mi se par multe lucruri, e greu sa ma pacalesti cu ceva sau sa-mi faci o surpriza. Asa ca de fiecare data cand se intampla sunt incantat ca cineva a reusit sa ma pacaleasca intr-un fel.
Va povesteam cu ceva timp in urma ca o sa devin voluntar la Himawari. Ei, luni m-a sunat Irina sa ma roage sa vin miercuri la asociatie sa fac o prezentare despre experienta mea japoneza. La momentul respectiv nu stiam exact cum o sa am programul miercuri dupa-masa: trebuia sa ma vad cu doi profesori si sa rezolv niste chestii administrative. Irina ma suna in fiecre zi sa imi afle stadiul de rezolvare al problemelor anexe, iar pe marti dupa-masa i-am zis ca da, se poate. Atunci ea imi spune ca de fapt era un motiv sa ma facasa vin la la asociatie, ca nu e nici un curs si ca George Moise trebuia sa vina in Iasi dar nu mai vine ca e destul de ocupat si pe picior de plecare in Japonia. Atunci m-a lovit ceva. OK, era usor usurat ca nu mai faceam prezentarea aia insa parca as fi facut-o: imi rezolvasem toate treburile si acum aveam iercurea libera. Si aflasem ca existase o posibilitate sa il vad pe Moise, posibilitate ce cazuse. Am inceput sa ma gandesc cum de nu am vazut eu toata tesatura asta din jurul meu: cursul de miercuri care nu exista. Irina imi spusese ca are curs joi, apoi faptul ca mi-a cerut numarul de telefon al lui George si ca atunci cand am intrebat-o despre un plan pe care il avusesem in promavara, plan ce il includea pe Moise si o librarie in Iasi, ea  mi-a povestit calm ca da, nu stie ce s-a intamplat de planul a cazut.

Cateva ore mai tarziu imi spune ca sa vin la asociatie sa semnez contractul. Atunci m-am gandit ca poate totusi vine si am intrebat-o in gluma: S-a razgandit Moise si vine la Iasi. Irina a inceput sa rada si cand i-am auzt rasul mi-am dat seama cat de tampit suna fraza mea. Daca omul a zis ca nu mai vine, insemna ca nu mai vine: sunt 8 ore de mers cu trenul de la Bucuresti la Iasi.
Ne-am vazut miercuri sa mergem impreuna la asociatie, am vorbit nimicuri pe drum, la un moment dat a primit un telefon si i-a spus apelantului ca ajungem si noi acus, dar m-am gandit ca e cineva cu contractele. Oricum in fundul inimii mele speram sa fie el. Ii spusesem sora-mii si Ancutei (ce a fost si ea complice) ca eu cred ca mi se coace ceva. Sora-mea mi-a spus sa nu imi fac ganduri desarte ca sa raman dezamagit.
L-am vazut pe George de cum urcam scarile. Camasa lui inflorata ii lumina fata si l-am recunoscut. Am si strigat dupa el ca plec acasa pentru ca m-au mintiti insa surpriza cea mai mare a fost cand o umbra a prins glas, si nu orice glas - un ras ce mi-e tare drag: Sabina Yamamoto. Ca vine Sabina in Iasi nu as fi crezut! Da, a fost o surpriza minunata. Sunt niste oameni atat de misto incat uneori nu imi vine sa cred ca imi sunt prieteni.

A avut loc o prezentare la Himawari, in care vedetele noastre si-au spus povestile. Al mai batran tragand cu ochiul pe o foaie de harite, aia mai tinerica de pe iPad - diferenta asta de varsta se vede la tehnologie :)).
Si dupa ce ni s-au uscat gaturile de atata intrebat, raspuns si povestit, am luat-o la pas pe Lupasteanu, prin Piata Unirii, pe Stefan pana la Palat ca sa ducem invitatii sa vada minunatia de la Palas. Buna mancarea de la Salad Box, geniale salatele. Am mancat ceva, am baut o bere si am facut o sedinta foto prin Gradina Publica a palatului.

Apoi usor uror ne-am indreptat spre casele noastre. Insa astia de ne stiam mai bine, am mai stat la un pahar de vin pana la 2 cand i-am lasat sa doarma macar 4 ore ca ii astepta un nou drum lung pana la capitala. Mi-ar fi facut placere sa stea mai mult in oras, sa ii plimb sa le arat si sa povestim pana noaptea tarziu.

Le multumesc mult pentur surptiza si pentru sacrificiul pe care l-au facut. Doamne ce dragi imi sunt! Abia astept sa ne mai vedem candva!
Pe curand...