Treceți la conținutul principal

Automatele de tigari

La cateva zile de la momentul in care am ajuns aici, in Japonia, am postat un album pe facebook, cu lucrurile ce mi se pareau mie ciudar. De la poze cu caminul, la automatele de suc, sau wc-ul cu butoane. Pe timpul respectiv nu aveam o pagina de facebook a blogului, si era ciudat un astfel de album pe profilul meu, asa ca dupa cateva luni l-am sters. Poza ce a atrasese cele mai multe comentarii nu era poza cu wc-ul ci aia cu un automat de tigari. Toata lumea ma intreba, cum functioneza, de ce e pe strada si daca oricine poate cumpara de la el. Habar n-aveam. Trebuia sa fie ceva ca sa nu poti cumpara daca nu ai varsta legala, insa nu stiam ce si cum, nici nu stiam varsta legala la momentul acela, apoi am aflat ca e 20.
Multa vreme nu am vazut pe nimeni cumparand tigari de la un automat din acesta si am zic ca sigur sunt de reclama, ca nu functioneza de fapt, ca or fi un dulap pentru tigari si l-au facut asa frumos, ca un automat. Odata, m-am apropiat de unul si l-am analizat. Avea fanta pe unde sa pui banii, butoane sub fiecare poza, si fanta pe unda sa cada pachetul si restul. Dar tot nu aveam idee cum functioneaza. Intr-o zi l-am intrebat pe seful de camin si el mi-a zis ca nu stie, insa o sa-l intrebe pe administrator, ca administratorul e fumator. La cateva zile a venit cu raspunsul: iti trebuie un fel de card special de la primarie, cu poza, nume si adresa. El nu avea, ca era prea mare bataie de cap.

De atunci am tot intrebat orice fumator pe care il cunosteam, daca are astfel de card. Si de curand am gasit unul. Da, iti trebuie card, insa nu de la primarie. Te duci la o tutungerie, acolo completezi un formular, atasezi formularului o copie dupa buletin si o poza tip pasaport si il trimiti prin posta, la adresa de pe plic. Formularul vine deja cu plic cu timbru, deci nu platesti nimic: doar copia dupa buletin si poza.
Si daca era asa de usor, de ce nu are nimeni card din acela, si de ce nu am vazut pe nimeni folosind asa ceva? Mi s-a spus ca functioneza cele din statiile de tren, si cele de pe langa tutungerii sunt folosite doar dupa ce magazinul se inchide. Japonezului ii splace sa mai schimbe si o vorba cu cel din magazin. Noaptea, cand ramane pe zero, si ii arde plamanul, fuge la automat.
In Romania nu ar merge asa ceva. In prima noaptea ar da o spargere si le-ar fura pe toate. Si la noi e cate un non-stop la fiecare colt de strada sau in fiecare cartier. Si daca ai ramas fara tigari, ce? Nu e sfarsitul lumii. Stai pana a doua zi!
Pe curand...

Comentarii

  1. In Italia la fel pentru a cumara tigari de la aparat trebuie sa introduci mai intai cardul de sanatate pentru a putea cumpara tigari si nu pot fi sparte chiar asa usor,sunt securizate ca niste bancomate:D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Poate reusesti sa faci poza la automat si sa mi-o poatezi pe pagina de facebook a blogului :)

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...