Treceți la conținutul principal

Cheia

55# Tanizaki

Vreau sa incep acest articol prin a-mi manifesta dezamagirea fata de Editura Univers. Cum se poate ca una din cele mai vechi edituri din Romania, singura care publica literatura straina in timpul comunismului, sa publice o carte in halul asta. In ce hal? Romanul lui Tanizaki e tradus de o anume Iulia Botnari. Din ce limba, nu stie nimeni. Poate ea si cei de la editura, ca pe carte nu scrie. Dupa cateva cautari pe net, am vaxut ca Iulia Botnari a tradus carti scrise de scriitori vorbitori de limba spaniola. Asta ma face sa sper, ca romaul Cheia a fost tradus din engleza, si nu din spaniola. Ca din japoneza nu se pune problema. De ce ai traduce o carte din limba in care a fos scrisa, cand ai atatia traducatori buni? Oare de aceea nu au nici descriere CIP a Bibliotecii Nationale Romane?
Daca o sa vi se para numele de Junichiro Tanizaki foarte cunoscut, e pentru ca v-am prezentat de curand un alt roman de-al sau, cu doua carti in urma. Cum de am citit asa de repede doua romane de acelasi autor? Nici eu nu stiu. Se pare ca trec peste niste nebunii OCD-iste si am putut sa fac asta. De ce? Pentru ca mi-am amintit ca imi place Tanizaki mult si pentru ca aveam cartea asta cumparata de ceva timp, de la o librarie, unde am dat 3 lei pe ea. Si nu e o carte de trei lei, cu toate ca mi se pare ca editura a vrut asta. E o carte bunicica.
Cheia e structurat ca patru jurnale: al sotiei, al sotului, al fetei si al prietenului ei, toate patru avand un cpunct comun, dorinta tematoare ca jurnalul lor sa fie citit de altcineva. Dincolo de acest nou mod de abordare a cartii, tema e aceasi: cuplul ratat. Tanizaki scrie atat de bine despre acest subiect, incat ma intreb prin ce suferinta a trecut, de a devenit atat de bun la acest capitol.
Dincolo de traducerea stangace, Cheia e un roman ce merita citit, asa cum merita toate romanele lui Junikiro Tanizaki.
Pe curand...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...