Din ana in an...

Astzi (ieri de fapt) am fost la concertul de colinde sustinut de corul de la Catedrala Catolica din Iasi. A fost atat de frumos. M-a umplut de spitritul craciunului si de bucuria sarbatorilor. Totodata m-a intristat faptul ca nu era zapada. Dar in drumul spre camin s-a produs minunea. A inceput sa ninga, sa visoleasca si la ora 10 jumatate am iesit afara la o bataie cu zapada. Atata zapada!!! Tot campusul vibra aproape toti iesisera la batai cu bulgari (mai ales ca picase netul). Eu vad iarna inca ca un copil, ca o bucurie, sarbatori si voie buna. Colinde si cadouri, jocuri. Cred ca asa o voi vedea mereu. Nu imi place cealalta reprezenatre a ienii, friguroasa, monotona, ce aduce saracie si disperare.
Acum m-am apucat sa ascult muzica clasica (acum Enescu) si sa scriu la nuvela pe care am inceput-o. I-am schimbat numele si ma mai scris la capitolu trei cat timp s-a incarcat pagina blogului pentru a posta aceste ganduri. ma voi intoarce le ea imediat dupa ce termin aceste cateva randuri, si anume acum!
Pe curand....