Fragment din "Momente banale din viaţa unui intelectual postmodernist"

Atmosfera era sufocantă. Era o căldra uscată ce îţi dădea o stare de leşin. Scările în spirală din imobilul unde locuia ea erau reci. Cimentul interbelic nu reuşise să se încălzeasă. Frumos imobil, păcat că nu era îngrijit. În afară de ea, aici locuiau doar bătrâni. De fapt şi ea moştenise apartamentul de la bunica ie. Peste tot gunoi şi mucegai. Păcat de aprtamentele înalte şi spatioase cu camere largi, cu arcade sculptate şi briz-brizuri la balconaşele un pic baroc.
Când am ieşit în stradă m-a lovit căldura şi soarele îmi bătea în cap şi în ochi. Era un miros de praf ud. Cineva încercă să ude strada dar mai rau facuse pentru că ridicase tot praful. Era o străduţă liniştită cu piatră cubică pe care abia circulau maşinile iar linia de tamvai era acum prăsită. Putea fii considerat un cartier vechi în acest mare oraş istoric dar şi o mahala datorită calităţii oamenilor ce locuiau aici. Şi era relativ central, o strada paralelă cu cea centrală, unde blocuri masive, gri şi vitrine colorate erau atracţia. Arhitectura socialistă nu mă imprsiona de loc. Blocuri de duzină construite într-o perioadă în care materialul la modă era betonul. Clădirile importante aveau ceva ornamente, restul simple blocuri paralepipedice cu bucăţele de sticlă verde sau cărămidă aplicată pentru a da un pic de culoare. Adevărata istorie era aici în spate cotropită de cei ce nu o merită de oameni mizeri de jigodii şi de câini vagabonzi.

Ceva din ce am inceput sa scriu, un mic fragment... Voi mai publica fragmente interesante pe parcurs ce scriu