Treceți la conținutul principal

Cautare... ... ...

Ce e viata?
Ce cautam aici?
Nu vreau sa cad in discutii filozofice, implicand si religia si nici sa fac morala cum trebuie sa ne traim viata ci sa incerc sa (imi) explic ceea ce fac si de ce fac ceea ce fac.
De ce "In cautarea Eului pierdut" ? Ce vreu de fapt. Ce fac eu aici, ce caut, ce gasesc...? Incerc sa imi raspund mie si apoi voua la intrebarile astea, purtat de inspiratie, la un an de la inceperea acestui joc. Pentru ca pentru mine ete un joc. Totul este un joc.
JOC
Spuneam candva "Homo Ludens" si mi se spunea ca nu e drept. Nu e corect sa vad totul ca pe un joc. Dar pentru mine asa e. Percep viata ca pe un joc, o joaca... Si jocul asta evolueaza, mereu mergi mai departe. Primele nivele au fost simple, dar acum, dupa ce ai invatat sa faci unele lucruri se complica. Daca ai invatat e usor, daca nu ti-e greu. Dificultatea creste odata cu trecerea timpului iar nivelele nu pot fi refacute decat intr-un timp scurt pentru ca ele se inchid repede. Oricum cand refaci un nivel tu sti ce urmeaza si nu mai are puritatea sau farmecul de la inceput. Trebuie sa sti cum sa joci, ce joci si cu cine joci si in functie de alegerile tale si viata ta are un anume drum. Jocul meu se cheama "In cutarea Eului pierdut" iar acest blog e una din etapele regasirii. Este egoism ceea ce fac aici, este egoist sa imi impart gandurile, sa spun ceea ce fac si ce simt altor oameni pentru ca e un fel de cautare de atentie. Orice impartasire a sentimentelor poate fi considerata egoism dar nu neaparat are un sens negativ. Fara egoismul altora nu am fi stiut multe azi. Multi ganditori si-au expus ideile tot din egoism si au creat adevarate stiluri si epoci din filosofia lor.
FILOSOFIE
Doamne fereste! Nu credeti ca eu creez o filosofie aici, eu ma caut pe mine si ma reinvntez. Poate cand voi fi multumit de ceea ce sunt, de ceea ce am ajuns, atunci o sa se termine si jocul asta de-a blogul, pana atunci, egoist voi posta aici si cei aproximativ 30 de oameni care imi citesc cu regularitate blogul imi vor imaprtasi trairile si poate ca vor avea de invatat de la mine. Putin...
Observ o tendinta de delasare, de labareala acuta la tot ce a fost bun candva. Orice sufera aceastra transformare in timp. Ti se intampla deseori sa descoperi ca dupa o vreme produsul tau alimentar favorit nu mai are acelasi gust, ca nu mai e la fel de aromat sau ca se renunta sau se minimalizeaza anumite ingredinete. Iti spui "S-au prostit astia" dar il cumperi in continuare pentru ca te-ai obijnuit cu el si candva era cel mai bun pentru tine. La fel si cu serialele, un exemplu ar fii Prison Break. Dupa prima serie care a fost un succes, si a fost buna, au urmat urmatoarele ce sunt net inferioare si astazi serialul a ajuns o bataie de joc, mai ales ca vor sa faca un speen of cu o puscarie de femei. Dar tu te uiti in continuare la el, cu toate ca nu mai e ce a fost. La fel si cu Sinteza Zilei, ce era cand era Paler si ce e acum cu nea Stan. Dar ma uit in continuare. Putine lucruri raman de calitate in timp: Pringles, House M.D., Teleenciclopedia, ca sa dau exemple din aceleasi categorii ca mai inainte. Pe cine dam vina de aceasta transformare? Nu e vorba de oameni, de o parte cei ce au cumparat si cei ce produc, fiecare pe drumul or, ci dau vina pe timp, ca el a modificat totul. De asta imi e frica si cu blogul, sa nu ajunga un fel de Prison Break la care sa ne uitam de dragul vremurilor de altadata sau un fel de 7days care candva avea crema...
TIMP
Si ajung iar la timp si la problema mea cu timpul. Mereu il invinovatesc pentru tot. De ce? Pentru ca nu stiu sa-l folosesc cum trebuie. Timpul iti poate fi aliat dar si dusman, depinde de tine si de cum sti sa-l imparti. Uite aici nu sunt bun. Mereu m-am plans ca nu am timp pentru lucrurile care conteaza, ca sunt obosit dupa ce imi rezolv toate datoriile sociale si nu mai am timp pentru citit, pentru teatru, pentru suflet. Imi pierd restul de timp, in pat, uitandu-ma la un film, in loc sa citesc o carte. O sa incerc sa imi refac programul, o sa incerc sa am timp de toate, cate putin. Am pierdut timp si acum trebuie sa compresez totul. O sa fac fata, incerc...

Si nu vreau sa inchei oricum ci la fel ca de fiecare data, aproape:
Pe curand...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...