Treceți la conținutul principal

Copiii arborelui de Jacaranda

Acum un an si ceva am vazut pe pagina de facebook a editurii Polirom titlul asta. Mi-a placut coperta mult si faptul ca era un roman scris de un iranian, fiind el scris in engleza, de un emigrant - pentru mine tot persan era. Am cautat cartea asta in draci pe net, pe site-uri de ebook-uri, pe torrenti si nimic. Asa ca acum o luna si ceva, cand am intrat intr-o librarie, si m vazut-o pe raft, am cumparat-o.
De obicei cand imi doresc mult sa vad un film sau sa citesc o carte, raman dezamagit de ea. Asa s-a intamplat si acum. Posibil ca daca o citeam inainte de Cartea Soaptelor, imi placea mai mult.Cartea prezinta povestea unei familii, distrusa de revolutia extremista ce a avut loc in anii '70- '80.
Daca incep sa spun ca extremismul religios, si ca orgoliul asta pentru religie nu face bine, iarasi o sa imi sara lumea in cap si o sa spuna ca am ceva cu religia. Nu, am ceva cu cei de la conducerea institutiilor ce se ocupa de religie. Cu ce e mai bine acum acolo dupa o relovutie ce a distrus monarhia, exprimarea libera in arte, pentru a ajunge un stat religios? Puteau sa fie musulmani dar fara ca sa aibe Koranul ca si constitutie, ca in Turcia, dar nu, au vrut extremism.
Povestea cartii e tulburatoare, insa mie mi s-a parut ca autoarea a pus prea mult accent pe scenele cand familia era impreuna si era armonie, decat pe scenele din lagare. Posibil ca aceste scene sunt mai importante pentru ea, ca istorie a familiei, insa mie mi s-a parut plictisitor sa citesc pagini intregi despre matusa ce manca curmale si bea ceai (scenele astea le prezinta mai bine Bozganian in cartea sa). Mi-ar fi palcut sa mearga pe latura pe care a mers Hwang Sok-young in Printesa Bari - daca tot ne-am dus de-a lungul timpului, cu o familie distrusa de politica unei tari.
E o carte interesanta si cred ca am avea multe de invatat de la Sahar Delijani cand o sa vina la FILIT, in toamna. Ced ca o intalnire cu publicul cu ea, e un castig. 
Pe curand...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...