De suflet

Am cunoscut-o pe Mioara Iacob pe cand eram in liceu. Isi deschisese un magazin de cadouri pe Lucretiu Patrascanu, unde e acum Salonul de Piane iar eu am intrat ca sa caut un cadou de Craciun pentru dirig. Mi-a placut atat de mult atmosfera si energiile de acolo incat am tot revenit in magazi si am cumparat cadouri. Cel mai frumos lucru pe care l-am luat de acolo e un platou din coji de ou pe care i l-am facut cadou mamei de ziua ei, si la care tine foarte mult.

Apoi am reintalnit-o pe facebook, pe cand eram in Japonia si am descopeirit Concertul pentru Suflet.

Am fost anul trecut, la una sau la doua editii. Anul asta am ratat-o pe prima, am fost la a doua si cu siguranta o sa merg la urmatoarea. De ce? Pentru ca e altceva. De patru veri, Mioara Iacob isi scote pianul din Salon si il lasa manuit de copiii de la Liceul de Arta. Mai mici, mai mari, mai talentati sau mai incepatori, fiecare copil are sansa sa fie ascultat si aplaudat de un parc intreg. Iar la final ne ofera un recital minunat al unei trupe din oras, trupe pe care avem si noi sansa sa le cunoastem. 

Cu Salonul de Piane serile de vara sunt mai frumoase cand muzica de pian adie in briza serii si ne racoreste sufletele. Pentru asta o admir pe Mioara Iacob, pentru curajul de a face ceva din care nu se castiga bani, pentru ca isi pune sufletul pe tava si plina de emotii ofera sansa de afirmare unor copiii mici si recunostiinta unor dascali devotati.

Felicitari!

Post by Inima Bacaului.

Pe curand...