Treceți la conținutul principal

Gyoza - coltunasi japonezi

Gyoza a fost felul meu preferat de mancare in primul an de Japonia. Tot laboratorul imi spunea gyoza guy pentru ca eram disperat dupa coltunasii cu carne ai japonezilor. Nu degeaba Hakan mi-a facut cadou de Craciun un breloc (pe care il port la stick) in forma de gyoza.
Si cum se face acus un an de cand m-am intors acasa, weekendul trecut am decis sa fac gyoza de casa.
Cam asa ar fi trebuit sa arate, insa nu mi-au iesit asa, dar au fost la fel de bune...


Pentru aluat avem nevoie de:
200 g de faina
o lingurita de sare
110 ml de apa calduta
Ingredientele se amesteca bine si dupa ce aluatul incepe sa se lege, se framanta pana devine omogen. De aceasta etapa s-a ocupat mama pentru ca mie nu imi place sa imi bag mainile in ceva lipicios.

Aluatul se pune apoi intr-o folie de plastic si se lasa la rece o ora in frigider. Dupa aceea, se intinde bine, cat de subtire puteteti si te taie cercuri cu diamterul de aproximativ 9-10 cm pe care o sa se aseze, apoi umplutura.

Pentru umplutura avem nevoie de:
250 de grame de carne tocata de porc (eu am folosit amestec de porc cu vita ca sa nu fie foarte grasa)
jumatate de ceapa
trei catei de usturoi
o frunza de varza
o lingura de ulei de susan
o lingura de sos de soia
Puneti apa la fiert si cand incepe sa fiarba, puneti inauntru frunza de varza, pe care o opariti intr-un clocot, doua
Apoi o clatiti in apa rece si o tamponati cu un servetel de hartie pentru a scapa de excesul de apa.
Dupa ce foaia de varza oparita a fost scursa bine, o tocati marunt.
Tocati jumatatea de ceapa cat de marunt posibil
Amstecati carnea tocata cu sosul de soia, uleiul de susan, ceapa tocata, varza taiata si usturoiul pana cand compozitia devine omogena. Adaugati sare si piper dupa gust.

Apoi, adaugati o lingurita de umplutura pe mijlocul cercului de aluat, pliati in doua aluatul, umeziti marginea uneia din jumatati iar pe cealalta, prindeti-o de cealalta, in pliuri. Dupa prindere, gyoiza ar trebui sa arate cam asa:

Intr-o tigaie incingeti foarte putin ulei si asezati gyoza pe o parte. Lasati-le acolo pana cand devin rumene pe partea pe care le-ati asezat. Cand s-au rumenit, le intoarceti pe partea cealalta, adaugati apa si puneti un capac peste tigaie. Astfel ele vor fi abe pe partea pe care s-au fiert si aramii pe partea prajita. In teorie, ca in imaginea de la inceputul articolului. Mie nu prea mi-a iesit asa. Fie s-au rumenit pe ambele parti, fie s-au inmuiat prea tare. Nu am reusit sa intind aluatul prea bine si a fost un pic cam prea grosut. Insa au fost excelent de gustoase.
Dupa ce le-ati preparat si le pregatiti de servit, realizati un sos din sos de soia, otet de orez (sau daca nu aveti otet de orez, niste otet de mere diluat in multa apa) si ulei picant chinezesc.
Gyoza se inmoaie in acest sos si apoi se mananca.
Pofta mare!
Pe curand!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...