marți, 12 august 2014

Shusaku Endo - Tacere

O sa repet povestea despre "Cum imi aleg eu o carte". Daca e un scriitor pe care l-am citit e usor: daca imi place cum scrie o iau, daca nu, nu. Daca e un scriitor nou, conteaza natia: cumpar japonezi, iranieni si, mai nou, africani. Apoi e coperta. Daca coperta ma atrage, o iau. Asa a fost si aici. Soarele la rasarit, rosu - ca in steagul Japoniei ce se transpune in forma de cruce printr-o poarta Tori, e o metafoara minunata a cartii.
In schimb cartea nu e atat de geniala pe cat e coperta. E buna, insa nu prea sunt eu fan romane istorice.
Am o problema cu biserica ca institutie si in special cu Biserica Catolica. N-am inteles niciodata razboaiele si crimele pe care le-au facut in numele bisericii. Adica de ce esti tu mai presus ca toti si iti permiti sa omori in numele unei cauze, cand nu esti semizeu, ci un om ales intr-un sistem, eventual si pe voturi furate (vezi zecile de cazuri de Papi ce si-au cumparat locul la Vatican). Biserica catolica prin portughezi si cea protestanta prin olandezi si englezi, se apucasera de misionarism, sa crestineze Japonia. Au mai fost si rusii, ca nu degeaba au o biserica ortodoxa la Tokyo si una in Sapporo.

"Tara asta e o mlastina. Cu timpul ai sa intelegi singur lucrul asta. Tara asta e o mlastina mult mai infioratoare decat ti-ai putea imagina. Orice vlastar ai planta in mlastina asta, radacina incepe sa putrezeasca. Frunzele se ingalbenesc si se usuca. Iar noi am plantat in aceasta mlastina vlastarul crestinismului"

Crestinismul, raspandindu-se destul de repede (intr-un context istoric in care japonezul de rand era asuprit de lorzi si de Shoguni), s-a dat o lege de omora fiecare crestin ce nu se lepada de credinta si care platea pe cel ce turna un crestin. In contextul acesta se desfasoara romanul Tacere. E interesant ca Endo (absolvent de Keio - universitatea rivala a Wasedei) scrie romanul din perspectiva preotului misionar, si nu a japonezilor, si arata actiunea autoritatilor, ca un masacru. Dar eu ma gandesc la cum ar fi aratat Japonia astazi, daca nu r fi existat acest macel? Ceva de genul Coreei de Sud, unde un templu e ceva rar, unde vezi biserici in fiecare cartier si 2-3 temple in oras. Mai bine ca s-a intampat asa, si ca astazi am putut vedea temple budiste si shinto si cate o biserica in oras. Fiecare continent sau zona cu religia lui...
Pe curand...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Translate

Faceți căutări pe acest blog

Scriu despre:

japonia (462) carte (227) de-ale mele (176) Facultate (123) filme (108) mancare (85) seriale (79) EU (64) scoala (64) muzica (60) oameni (49) prieteni (49) blog (48) excursie (44) Bacau (41) Iasi (41) Romania (40) funny (37) teatru (36) tv (31) bucuresti (29) Coreea (25) playlist (20) facebook (17) sesiune (17) internet (14) sarbatoare (14) copilarie (12) fashion victim (12) iPhone (12) natura (12) romani (12) politica (11) vacanta (11) Ghibli (9) camin (9) jurnal de calarorie (9) leapsa (9) opinii (9) proza (9) telefon (9) constructii (8) dincolo de metropola (8) literatura (8) transport (8) tren (8) familie (7) fotografie (7) kinki (7) presa (7) traditii (7) google (6) tehnologie (6) 1 mai (5) Atena (5) deviantart (5) iarna (5) petrecere (5) photoblog (5) presesiune (5) prostie (5) psihologie (5) viata (5) Pishinau (4) cadouri (4) cultura (4) despre mine (4) mare (4) poezie (4) raceala (4) servicii (4) Craciun (3) aniversare (3) autocunoatere (3) criza financiara (3) dentist (3) kamakura (3) liceu (3) nikko (3) timp liber (3) yokohama (3) banc (2) capitan planet (2) desene (2) la multi ani (2) memorial (2) metrou (2) obiceiuri (2) postmodernism (2) prietenie (2) prosti (2) scris (2) societate (2) taxi (2) Disneyland (1)