Treceți la conținutul principal

Shusaku Endo - Tacere

O sa repet povestea despre "Cum imi aleg eu o carte". Daca e un scriitor pe care l-am citit e usor: daca imi place cum scrie o iau, daca nu, nu. Daca e un scriitor nou, conteaza natia: cumpar japonezi, iranieni si, mai nou, africani. Apoi e coperta. Daca coperta ma atrage, o iau. Asa a fost si aici. Soarele la rasarit, rosu - ca in steagul Japoniei ce se transpune in forma de cruce printr-o poarta Tori, e o metafoara minunata a cartii.
In schimb cartea nu e atat de geniala pe cat e coperta. E buna, insa nu prea sunt eu fan romane istorice.
Am o problema cu biserica ca institutie si in special cu Biserica Catolica. N-am inteles niciodata razboaiele si crimele pe care le-au facut in numele bisericii. Adica de ce esti tu mai presus ca toti si iti permiti sa omori in numele unei cauze, cand nu esti semizeu, ci un om ales intr-un sistem, eventual si pe voturi furate (vezi zecile de cazuri de Papi ce si-au cumparat locul la Vatican). Biserica catolica prin portughezi si cea protestanta prin olandezi si englezi, se apucasera de misionarism, sa crestineze Japonia. Au mai fost si rusii, ca nu degeaba au o biserica ortodoxa la Tokyo si una in Sapporo.

"Tara asta e o mlastina. Cu timpul ai sa intelegi singur lucrul asta. Tara asta e o mlastina mult mai infioratoare decat ti-ai putea imagina. Orice vlastar ai planta in mlastina asta, radacina incepe sa putrezeasca. Frunzele se ingalbenesc si se usuca. Iar noi am plantat in aceasta mlastina vlastarul crestinismului"

Crestinismul, raspandindu-se destul de repede (intr-un context istoric in care japonezul de rand era asuprit de lorzi si de Shoguni), s-a dat o lege de omora fiecare crestin ce nu se lepada de credinta si care platea pe cel ce turna un crestin. In contextul acesta se desfasoara romanul Tacere. E interesant ca Endo (absolvent de Keio - universitatea rivala a Wasedei) scrie romanul din perspectiva preotului misionar, si nu a japonezilor, si arata actiunea autoritatilor, ca un masacru. Dar eu ma gandesc la cum ar fi aratat Japonia astazi, daca nu r fi existat acest macel? Ceva de genul Coreei de Sud, unde un templu e ceva rar, unde vezi biserici in fiecare cartier si 2-3 temple in oras. Mai bine ca s-a intampat asa, si ca astazi am putut vedea temple budiste si shinto si cate o biserica in oras. Fiecare continent sau zona cu religia lui...
Pe curand...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...