Musafir

E bine cand odata cu noile generatii si schimba si concepte. Unul din conceptele vechi pe care nu puteam sa le sufar, era acela de musafir, din perspectiva de gazda. De fiecare data cand se anuntau musafiri, totul trebuia sa fie perfec. Nici un fir de praf sau par prin casa si totul asezat pefect la locul lui. Musafirul era asteptat cu masa calda, si era servit regeste de parca noi, gazdele eram argatii lui.

De aceea multi compii, satui de munca pentru musafiri, si-au dorit sa ajunga musafiri cand o sa creasca.

Si de ce atata speteala? Musafirii sunt in general rude din alte localitati sau prieteni. Nu primesti in casa un necunoscut si nici o personalitate... si atunci, de ce atata formalitate si prefacatorism?

Porneste totul din mentalitatea noastra de barfitori si rautaciosi. Ca musafir vrei sa vezi ca tu o duci mai bine, cauti tot felul de nereguli in casa gazdei ca sa te simti bine ca la tine acasa e altfel si tu o duci mai bine. Gazda vrea sa arate cat de bine o duce, sa le laude cu starea sa de bine si pentru asta face niste eforturi supraomenesti.

Si pentru ce? Pentru o imagine deformata? Pai asa, incetul cu incetul, incepi sa nu mai vrei sa ai musafiri...

Eu cand ma duc la cineva in vizita, pun mama la treaba. Pai suntem prieteni sau ce? Ai de gatit, te ajut, e de curatat ceva, zi-mi ca fac. Nu ma simt bine sa se faca treaba pe langa mine si eu sa stau si sa astept sa fiu servit. Si asta o explic si musafirilor: acolo e baia, asta e bucataria, ai nevoie de ceva, te servesti, daca nu stii unde e, imi zici si iti dau, fara politeturi false, fara rusine.

Insa mai exista musafiri din aia de moda veche, ce te vad ca ai treaba, ca lucrezi la ceva si vin la tine sa iti spuna: "Mi-e sete. Da-mi si mie, te rog niste apa intr-un pahar." Sa mori tu! Dar chiar nu poti sa-ti pui singur?

Pe curand...