Treceți la conținutul principal

Japanese pranks

Prin anul I de facultate, adica acum vreo 8 ani, am descoperit pe metacafe farsele japoneze. Pe vremea aia nici nu ma gandeam sau imi doream sa merg in Japonia si de aceea, mult timp, dupa ce am descoperit cultura aceea, nu am pus cap la cap farsele si Japonia mea.
Miercuri seara am vazut un filmulet cu o astfel de farsa si de la unul, am ajuns sa vad vreo 12. Radeam de unul singur, cu castile pe urechi, in timp ce colegul meu de camera studia.
Asa mi-am adus aminte de reactile pe care le aveam in urma cu 8 ani: "Doamne, ce oameni bolnavi!" sau "De ce nu fac si altii fase din astea?" Raspunsul mi l-am dat singur, abia acum. Nicaieri in lumea asta nu o sa intalnesti un popor atat de respectos, care dupa ce l-ai dat cu curu'n pamant, picioarele in ghiata si cu capul in noroi, isi cere scuze pentru ca a reactionat nenelegant, atunci cand afla ca a fost o farsa filmata cu camera ascunsa. Fa asta in alta parte. Nu mai intelegi nimic din beep-uri, asta daca pacalitul isi da acordul sa apara la tv, facut de ras in halul asta sau poate te da in judecata pentru ceea ce i-ai facut.
Multumesc pisi pentru imaginea ce insoteste articolul, se potriveste perfec cu tema.
Pe curand...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...