joi, 2 octombrie 2014

Ma numesc Rosu


M-am cam luptat cu cartea lui Orhan Pamuk lasand-o balta de doua ori, citind alte doua carti (asta si asta) si asta din varii motive:

1. Editia de la Curtea Veche pe care o aveam era foarte grea. Cartea in format mare, era si foarte grea (cam 2 kg) si imi era greu sa stau cu ea in maini, deaspra capului, in timp ce citeam in pat pe spate.
2. E scrisa destul de mic si de ingramadit si inghesuiala literelor pe pagina ma obosea.
3. E un roman stufos, ca miniaturile pictate de pesonajele principale ale cartii, si necesita foarte multa atentie.

Orhan Pamuk este primul scriitor turc ce castiga Premiul Nobel. Pamuk este un persoanaj destul de controversat si asta pentru ca a recunoscut genocidul armean si a fost dat in judecata de unul din partidele extremiste din Turcia pentru ca strica imaginea tarii dar si pentru ca presedintele turc de la vremea cand a fost laureat cu Nobelul, nu l-a felicitat pentru premiu. Revista Times l-a inclus in 2006 in topul celor mai influenti 100 oameni din lume,
Ma numesc Rosu, a fost publicat in anul 1998 si aparut la noi, la Curtea Veche in 2006 si apoi la Polirom, in 2011. Actiunea romanului (actiune e mult spus) are loc timp de 9 zile in iarna geroasa a anului 1591, in Istambul, pe timpul sultanului Murad al III-lea si se invarte in jurul uciderii unui miniaturist celebru ce era incredintat cu realizarea unei miniaturi strict secrete pentru sultan, Naratorul romanului este pe rand, de la capitol la capitol, unul din persoanajele principale ale cartii, sau un caine, un cadavru, o culoare sau un tablou, ce povestesc actiunea (gasirea ciminalului dar si drama miniaturistilor ce se lupta intre conservatorism si arta moderna din occident) din perspectiva lor, subiectiv.
Tot acest joc de voci narative si in special subiectivismul fiecarei voci, fac ca lectura sa fie destul de solicitanta dar in acelasi timp, iti arata cat de bun este Pamuk, pentru ca a reusit sa creeze atatea persoaneje de sine statatoare dar si un roman, realizat din aratea reflexii.
Pe curand...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Translate

Faceți căutări pe acest blog

Scriu despre:

japonia (462) carte (227) de-ale mele (176) Facultate (123) filme (108) mancare (85) seriale (79) EU (64) scoala (64) muzica (60) oameni (49) prieteni (49) blog (48) excursie (44) Bacau (41) Iasi (41) Romania (40) funny (37) teatru (36) tv (31) bucuresti (29) Coreea (25) playlist (20) facebook (17) sesiune (17) internet (14) sarbatoare (14) copilarie (12) fashion victim (12) iPhone (12) natura (12) romani (12) politica (11) vacanta (11) Ghibli (9) camin (9) jurnal de calarorie (9) leapsa (9) opinii (9) proza (9) telefon (9) constructii (8) dincolo de metropola (8) literatura (8) transport (8) tren (8) familie (7) fotografie (7) kinki (7) presa (7) traditii (7) google (6) tehnologie (6) 1 mai (5) Atena (5) deviantart (5) iarna (5) petrecere (5) photoblog (5) presesiune (5) prostie (5) psihologie (5) viata (5) Pishinau (4) cadouri (4) cultura (4) despre mine (4) mare (4) poezie (4) raceala (4) servicii (4) Craciun (3) aniversare (3) autocunoatere (3) criza financiara (3) dentist (3) kamakura (3) liceu (3) nikko (3) timp liber (3) yokohama (3) banc (2) capitan planet (2) desene (2) la multi ani (2) memorial (2) metrou (2) obiceiuri (2) postmodernism (2) prietenie (2) prosti (2) scris (2) societate (2) taxi (2) Disneyland (1)