Treceți la conținutul principal

Ma numesc Rosu


M-am cam luptat cu cartea lui Orhan Pamuk lasand-o balta de doua ori, citind alte doua carti (asta si asta) si asta din varii motive:

1. Editia de la Curtea Veche pe care o aveam era foarte grea. Cartea in format mare, era si foarte grea (cam 2 kg) si imi era greu sa stau cu ea in maini, deaspra capului, in timp ce citeam in pat pe spate.
2. E scrisa destul de mic si de ingramadit si inghesuiala literelor pe pagina ma obosea.
3. E un roman stufos, ca miniaturile pictate de pesonajele principale ale cartii, si necesita foarte multa atentie.

Orhan Pamuk este primul scriitor turc ce castiga Premiul Nobel. Pamuk este un persoanaj destul de controversat si asta pentru ca a recunoscut genocidul armean si a fost dat in judecata de unul din partidele extremiste din Turcia pentru ca strica imaginea tarii dar si pentru ca presedintele turc de la vremea cand a fost laureat cu Nobelul, nu l-a felicitat pentru premiu. Revista Times l-a inclus in 2006 in topul celor mai influenti 100 oameni din lume,
Ma numesc Rosu, a fost publicat in anul 1998 si aparut la noi, la Curtea Veche in 2006 si apoi la Polirom, in 2011. Actiunea romanului (actiune e mult spus) are loc timp de 9 zile in iarna geroasa a anului 1591, in Istambul, pe timpul sultanului Murad al III-lea si se invarte in jurul uciderii unui miniaturist celebru ce era incredintat cu realizarea unei miniaturi strict secrete pentru sultan, Naratorul romanului este pe rand, de la capitol la capitol, unul din persoanajele principale ale cartii, sau un caine, un cadavru, o culoare sau un tablou, ce povestesc actiunea (gasirea ciminalului dar si drama miniaturistilor ce se lupta intre conservatorism si arta moderna din occident) din perspectiva lor, subiectiv.
Tot acest joc de voci narative si in special subiectivismul fiecarei voci, fac ca lectura sa fie destul de solicitanta dar in acelasi timp, iti arata cat de bun este Pamuk, pentru ca a reusit sa creeze atatea persoaneje de sine statatoare dar si un roman, realizat din aratea reflexii.
Pe curand...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...