Namaste 2, Nepal

Singura si marea diferenta intre starea de spirit pe care am avut-o acum, cand am citit volumul II al aventurii lui Sega si momentul in care am citit prima carte, e ca acum stiam cu ce se mananca. Ca tot trei stele i-aa dat pe goodreads.

Acum n-am mai fost dezamagit pentru ca nu am gasit o carte spirituala care sa ma duca cu visul la India - locul unde visam sa evadez in adolescenta, ci m-am amuzat copios pe seama aventurilor unui tip care incearca sa para mai profund decat e si nu-i iese. Karma asta, ce sa faci...

Schimbarea asta de atitudine fata de carte, chiar m-a facut sa o apreciez mai mult. N-am mai pus presiune asuprea ei, n-am mai avut asteptari asa ca m-am amuzat copios cu aventurile lui Sega in Neapl, am luat notite despre Vipassana si i-am plans de mila cand inca isi visa fosta dragoste asiatica din India.

Iar toate belele pe care le-a avut ma fac sa imi doresc si mai mult sa plec in Nepal cand o sa am prima criza existentiala.

Si nu-mi mai pare rau ca mi-am cumparat cartea, cum regretam dupa ce am comandat-o, neintelegand de ce ma fortez sa citesc continuarea unei carti ce nu mi-a placut. Bravo Sega, mi-ai facut mutarea mai usoara!
Insa tot ma intreb cum atat de multa lume a putut sa laude cartile astea... Si nu ma refer la oricine, ci la oameni ce au vizitat India si Nepalul si povesteau numai despre aventurile spirituale de acolo si nu despre cele birocratice sau amoroase, asa cum face autorul

Pe curand...