Treceți la conținutul principal

Melancolie

Din ultimul meu articol de pe blog lumea a inteles ca sunt suparat si ca nu stiu sa merg cu autobuzul prin Bucuresti. Articolul ala era si nu era despre asta. Era o lectie de fericire in care incercam sa ma bucur si eu de lucrurile simple.
Deci nu sunt suparat si nu am nevoie de interventii. Sunt melancolic. Asa sunt eu toamna, cand vad cum frunzele cad usor, intr-un vals spiralat cu vantul. Primavara cand vad copacii infloriti sunt romantic, vara, cand se lipesc hainele de mine, sunt carnal iar iarna, cand e zapada, sunt copilaros. (Asta in caz de vreti sa ma folositi intr-un fel, cum spune americanul: if you have a secret agenda with me).
Ieri a fost, cica, ultima zi calduroasa de toamna. Ieri m-a lovit melancolia non stop. Prima data, la o ora de japoneza. M-am intalnit cu M (nu-i dau numele ca nu i-am cerut acordul) si din vorba in vorba am ajuns la ora ei de japoneza. Acolo m-a lovit melancolia si dorul de prietenii comuni din Japonia si mai ale de unul din ei pe care nu l-am vazut si nici nu am vorbit pe skype cu el de un an.
Apoi, in pauza cursului meu de doctorand, colegul vietnamez ne-a servit cu bomboane ca era ziua lui. Dupa ce l-am felicitat si am incercat sa schimb cateva vorbe cu el (in romana nu prea intelegea ca eu sunt moldovean si vorbesc prea reped; in engleza nu prea intelegea ca stie romana mai bine ca engleza), am muscat din bomboana si mi-am amintit brusc de toate zilele de nastere din perioada cand colegii aduceau bomboane: de cum ne punea doamna invatatoare sa cantam La multi ani, de cum alegeau colegii ora cea mai plicitisitoare sa imparta bomboanele, ca sa mai pierdem din ora si despre anii de facultate cand ziua mea a picat fie intr-o zi cu predare de proiect, fie intr-o zi cu vreun colocviu.

Seara, Waves-urile lui Mr Probz, ce se auzeau din vecini, au pus capac. Cat de multe aminitiri iti poate deschide o melodie... Piesa asta o ascultam in casti la telefon, in primavara, cand veneam la Iasi sa ma vad cu proful la disertatie si cand ieseam cu naseii in oras. Mi-a adus aminte de Iasiul de semestrul trecut, de Palas, de Facultate si de Zimbru...

Pe curand...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...