Melancolie

Din ultimul meu articol de pe blog lumea a inteles ca sunt suparat si ca nu stiu sa merg cu autobuzul prin Bucuresti. Articolul ala era si nu era despre asta. Era o lectie de fericire in care incercam sa ma bucur si eu de lucrurile simple.

Deci nu sunt suparat si nu am nevoie de interventii. Sunt melancolic. Asa sunt eu toamna, cand vad cum frunzele cad usor, intr-un vals spiralat cu vantul. Primavara cand vad copacii infloriti sunt romantic, vara, cand se lipesc hainele de mine, sunt carnal iar iarna, cand e zapada, sunt copilaros. (Asta in caz de vreti sa ma folositi intr-un fel, cum spune americanul: if you have a secret agenda with me).

Ieri a fost, cica, ultima zi calduroasa de toamna. Ieri m-a lovit melancolia non stop. Prima data, la o ora de japoneza. M-am intalnit cu M (nu-i dau numele ca nu i-am cerut acordul) si din vorba in vorba am ajuns la ora ei de japoneza. Acolo m-a lovit melancolia si dorul de prietenii comuni din Japonia si mai ale de unul din ei pe care nu l-am vazut si nici nu am vorbit pe skype cu el de un an.

Apoi, in pauza cursului meu de doctorand, colegul vietnamez ne-a servit cu bomboane ca era ziua lui. Dupa ce l-am felicitat si am incercat sa schimb cateva vorbe cu el (in romana nu prea intelegea ca eu sunt moldovean si vorbesc prea reped; in engleza nu prea intelegea ca stie romana mai bine ca engleza), am muscat din bomboana si mi-am amintit brusc de toate zilele de nastere din perioada cand colegii aduceau bomboane: de cum ne punea doamna invatatoare sa cantam La multi ani, de cum alegeau colegii ora cea mai plicitisitoare sa imparta bomboanele, ca sa mai pierdem din ora si despre anii de facultate cand ziua mea a picat fie intr-o zi cu predare de proiect, fie intr-o zi cu vreun colocviu.

Seara, Waves-urile lui Mr Probz, ce se auzeau din vecini, au pus capac. Cat de multe aminitiri iti poate deschide o melodie... Piesa asta o ascultam in casti la telefon, in primavara, cand veneam la Iasi sa ma vad cu proful la disertatie si cand ieseam cu naseii in oras. Mi-a adus aminte de Iasiul de semestrul trecut, de Palas, de Facultate si de Zimbru...

Pe curand...