Treceți la conținutul principal

Hadayat la Apostu 80

Aseara am prticipat la evenimentele din seara a doua a Simpozionlui National de Estetica  "Apostu 80 - Centrul Apostu si invitatii sai de onoare". Cand am ajuns la Teatrul National stiam doar ca voi merge la lansarea cartii Ingropat de Viu a lui Sadegh Hadayat, tradusa de Gheorghe Iorga. Mama imi explicase ca de fapt traducerea face parte dintr-un eveniment mai amplu, dar imi intrase pe o ureche si imi iesise pe alta. Si asta pentru ca de cand spusese ca George Iorga - bun prieten de-al ei, a tradus un volum de proza scurta de Hadayat, ma tot gandeam la Bufnita Oarba. Am citit capodopera lui Hadayat acum aproape un an, in engleza, in traducerea lui D.P. Costello (in unele tari traducatorii sunt trecuti pe coperta, la noi sunt pe prima pagina, cu un font mai mic, ca sa poti usor sa il treci cu vederea), iar dupa ce am aflat ca a fost tradusa si la noi de Ghorghe Iorga, am citit-o din nou, in traducerea sa, jumatate de an mai tarziu. Cele doua traduceri au fost destul de diferite si varianta in romana nu prea m-a atras. Mi-am spus atunci ca poate imi facusem eu o alta parere despre carte si cand am recitit-o a decazut de pe piedestal. Aseara am aflat ca Buftina oarba este o carte cu care traducatorii se lupta pentru ca si iranienii nu prea o inteleg, atat de complicat si de stufos fiind scrisa. Varianta in engleza pe care o citisem e o varianta mai simpluta, cea a lui Iorga e mai dura si mai in amanunt redactata. Cum eu iseisem din zona aceea neagra in care ma aflam in urma cu un an, acum 6 luni, carte mi-a parut foarte sumbra, mai ales ca era si traudusa asa. Dar si asa, ramane una din cartile mele de suflet.
Dar ca sa revin la evenmentul de aseara, vreau sa spun ca niciodata nu am vazut sala Teatrului Municipal Bacovia atat de plina. Statea lumea in picioare...
Prima parte a evenimentului a constat in prezentatra cartii lui Hadayat. Invitatii au vorbit despre importanta traducatorului (asta spun si eu pe aici de foarte mult timp), despre cum acesta aduce in fata publicului o carte la care nu aveam acces si trebuie sa fie cat mai veridic in traducere. Despre cum in alte tari traducatorul e trecut pe coperta si e platit mai bine decat la noi. S-a discutat si despre carte, dar mai putin. S-a vorbit despre cat de diferita e cultura lor fata de a noastra si despre cat de complex e Hadayat. Insa evenimentul a fost mai mult o oda traducatorului. Mi-ar placea sa fie si altii asa laudati.
A doua parte a serii a fost inchinat sculptorului Leonard Rachita ce a primit Diploma de Excelenţă şi Premiului Centrului de Cultură “George Apostu” pentru anul 2014. Interesant este faptul ca Iorga, Rachita dar si Petrusca (care a fost unul din cei trei ce au prezentat cartea Ingropat de viu, si cel care a facut Laudatiumul pentru Rachita) au fost colegi de liceu si prieteni in adolescenta.
Seara s-a incheiat cu un recital al Cvartetului Passione. Cele patru fete au facut un show de exceptie. Pe una dintre ele, prima vioara (cea cu rochie mov) am vazut-o si la evenimentul de la BNR de acum 10 zile, cand a cantat impreuna cu unul dintre invitatii din Japonia.
Dupa ce recitalul fetelor s-a terminat si toti protagonistii spectacolului au fost aplaudati de public, s-a servit sampanie si s-au vandut toate exemplarele ale cartii prezentate, ramanand fara si cele doua librarii din zona.

Pe curand...

Comentarii

  1. Am citit cartea "Ingropat de viu" a lui Sadegh Hadayat si pot sa psun ca am fost profund impresionata. Probabil si di cazua ca civilizatia noastra romaneasca este diferita dar anumite intamplari din carte m-au marcat.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. abia acum am reusit si eu s-o citesc. maine o sa scriu parereile mele despre carte

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...