Hadayat la Apostu 80

Aseara am prticipat la evenimentele din seara a doua a Simpozionlui National de Estetica  "Apostu 80 - Centrul Apostu si invitatii sai de onoare". Cand am ajuns la Teatrul National stiam doar ca voi merge la lansarea cartii Ingropat de Viu a lui Sadegh Hadayat, tradusa de Gheorghe Iorga. Mama imi explicase ca de fapt traducerea face parte dintr-un eveniment mai amplu, dar imi intrase pe o ureche si imi iesise pe alta. Si asta pentru ca de cand spusese ca George Iorga - bun prieten de-al ei, a tradus un volum de proza scurta de Hadayat, ma tot gandeam la Bufnita Oarba. Am citit capodopera lui Hadayat acum aproape un an, in engleza, in traducerea lui D.P. Costello (in unele tari traducatorii sunt trecuti pe coperta, la noi sunt pe prima pagina, cu un font mai mic, ca sa poti usor sa il treci cu vederea), iar dupa ce am aflat ca a fost tradusa si la noi de Ghorghe Iorga, am citit-o din nou, in traducerea sa, jumatate de an mai tarziu. Cele doua traduceri au fost destul de diferite si varianta in romana nu prea m-a atras. Mi-am spus atunci ca poate imi facusem eu o alta parere despre carte si cand am recitit-o a decazut de pe piedestal. Aseara am aflat ca Buftina oarba este o carte cu care traducatorii se lupta pentru ca si iranienii nu prea o inteleg, atat de complicat si de stufos fiind scrisa. Varianta in engleza pe care o citisem e o varianta mai simpluta, cea a lui Iorga e mai dura si mai in amanunt redactata. Cum eu iseisem din zona aceea neagra in care ma aflam in urma cu un an, acum 6 luni, carte mi-a parut foarte sumbra, mai ales ca era si traudusa asa. Dar si asa, ramane una din cartile mele de suflet.

Dar ca sa revin la evenmentul de aseara, vreau sa spun ca niciodata nu am vazut sala Teatrului Municipal Bacovia atat de plina. Statea lumea in picioare...

Prima parte a evenimentului a constat in prezentatra cartii lui Hadayat. Invitatii au vorbit despre importanta traducatorului (asta spun si eu pe aici de foarte mult timp), despre cum acesta aduce in fata publicului o carte la care nu aveam acces si trebuie sa fie cat mai veridic in traducere. Despre cum in alte tari traducatorul e trecut pe coperta si e platit mai bine decat la noi. S-a discutat si despre carte, dar mai putin. S-a vorbit despre cat de diferita e cultura lor fata de a noastra si despre cat de complex e Hadayat. Insa evenimentul a fost mai mult o oda traducatorului. Mi-ar placea sa fie si altii asa laudati.

A doua parte a serii a fost inchinat sculptorului Leonard Rachita ce a primit Diploma de Excelenţă şi Premiului Centrului de Cultură “George Apostu” pentru anul 2014. Interesant este faptul ca Iorga, Rachita dar si Petrusca (care a fost unul din cei trei ce au prezentat cartea Ingropat de viu, si cel care a facut Laudatiumul pentru Rachita) au fost colegi de liceu si prieteni in adolescenta.
Seara s-a incheiat cu un recital al Cvartetului Passione. Cele patru fete au facut un show de exceptie. Pe una dintre ele, prima vioara (cea cu rochie mov) am vazut-o si la evenimentul de la BNR de acum 10 zile, cand a cantat impreuna cu unul dintre invitatii din Japonia.

Dupa ce recitalul fetelor s-a terminat si toti protagonistii spectacolului au fost aplaudati de public, s-a servit sampanie si s-au vandut toate exemplarele ale cartii prezentate, ramanand fara si cele doua librarii din zona.

Pe curand...