Superhero

21# E bine sa faci schimb

Am primit odata un email de la un cititor si mi-a propus sa facem schimb de carti. El vazuse cateva titluri interesante pe blog, si imi propunea cateva carti de-ale lui. Mi-a suras ideea si asa m-am facut cu volumul de debut al lui Ciprian Macesaru.

Am fost clueless. Am ales vineri sa incep sa citesc cartea asta pentru ca porneam la un drum mai lung cu transportul in comun si vroiam sa citesc ceva usurel. Am tras concluzia ca e o carte usurica pentru ca nu e de dimensiuni mari, pe goodreads spune ca are 160 pagini. Eu am citit-o in format electronic, deci nu stiu sa va spun daca e asa sau nu. Drept e ca e foarte scurta. Scurta si la obiect. Scrisa binisor.

Scriitura mi-a amintit oarecum de Radu Pavel Gheo, dar inferior romanului "Noapte buna, copii", (Oare de n-am mai citit nimic de Gheo?) dar poate ca din cauza subiectului, un scriitor mediocru ce isi incearca norocul in aceasta lume. Personajul principal e sortit esecului: isi face debutul in literatura la o editura obscura, cu un roman prost ce nu se vinde mai deloc, are o relatie proata cu parintii iar casnicia e departe de a fi data ca model. Si toate asteaa pentru ca e inodor, incolor, insipid dar nu vital ca Oxigenul.

Din pacate, Ciprina Macesaru nu prea are rabdare sa construiasca personajul, si cu toate ca e un tip banal, constructia il face slab ca un castel de carti de joc. Daca nu are ADHD, nu are nicio scuza ca nu a lucrat mai mult la aceasta carte. Putea sa fie ceva de senzatie. Asa e doar un micro-roman bunicel.

Pe curand...