joi, 28 ianuarie 2016

Dezastrul de la Cernobil

5# Premiul Nobel pentru literatura

Iar n-a luat Cartarescu Nobelul. Nici macar Murakami. Sa lesine fanele pe facebook, nu alta. L-a luat Svetlana Aleksievici, o ziarista din Belarus. Cand citisem stirea ma si gandeam la editurile care o sa se bata pe opera autoarei. De unde.. Noroc ca editura Corint avea o carte de-a autoarei publicata in colectia de Istorie. M-a atsas subiectul, Dezastrul de la Cernobil.
Si ma intreb de ce sunt depresiv cand citesc numai astfel de carti. Nu prea am fost om, saptamana asta.
Oarecum, sunt parte a Generatiei Cernobil, Mama a ramas insarcinata cu mine la scurt timp dupa accident, deci subiectul asta m-a fascinat de mic.
Despre accident stie cam toata lumea, deci nu are rost sa discut despre asta acum, E impanzit internetul de articole despre cea mai mare catastrofa nucleara pe care a cunoscut-o omenirea.  Si cu un astfel de subiect sunt sanse mari sa iti iasa o carte buna, daca stii sa o scrii. 
Chiar autoarea recunoaste in prolog ca s-au scris mii de pagini pe acest subiect. Insa prea prea putine despre Belarus, tara ce se afla foarte aproape de Cernobil. Cand vorbesti despre acest incident, te gandesti in primul rand la Ucraina, si poate mai deloc la una din cele mai afectate tari, Belarusul. Aleksievici vine cu o abordare interesanta, o suita de monologuri ale unor supravietuitori ale accidentului nuclear. Trebuie sa fi de ghiata ca sa nu clintesti sau sa nu ti se umezeasca ochii cand citesti despre ororile prin care au trecut acesti oameni. Dincolo de duritatea cu care sunt prezentate lucrurile, m-a socat adevarul, Oamenii nu stiau ce inseamna radiatii si nu intelegeau cum functioneza. Li s-a spus prea tarziu ca laptele vacilor e contaminat sau ca nu pot manca cartofii din paman. Autoritatile sovietice au tinut secreta gravitatea faptelor prea mult timp pentru a-si pastra reputatia de putere mondiala, fara sa tina cont de miile de victime colective.
Dezastrul de la Cernobil e o carte ce trebuie citita pentru a intelege istoria si pentru a nu uita cat de importante sunt calitatea lucrarilor si treaba facuta dupa norme. E o carte despre cat de neimportant e poporul cand interesele nationale sunt prea mari, e o carte despre orgolii si suferinta.
Pe curand...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Translate

Faceți căutări pe acest blog

Scriu despre:

japonia (462) carte (227) de-ale mele (176) Facultate (123) filme (108) mancare (85) seriale (79) EU (64) scoala (64) muzica (60) oameni (49) prieteni (49) blog (48) excursie (44) Bacau (41) Iasi (41) Romania (40) funny (37) teatru (36) tv (31) bucuresti (29) Coreea (25) playlist (20) facebook (17) sesiune (17) internet (14) sarbatoare (14) copilarie (12) fashion victim (12) iPhone (12) natura (12) romani (12) politica (11) vacanta (11) Ghibli (9) camin (9) jurnal de calarorie (9) leapsa (9) opinii (9) proza (9) telefon (9) constructii (8) dincolo de metropola (8) literatura (8) transport (8) tren (8) familie (7) fotografie (7) kinki (7) presa (7) traditii (7) google (6) tehnologie (6) 1 mai (5) Atena (5) deviantart (5) iarna (5) petrecere (5) photoblog (5) presesiune (5) prostie (5) psihologie (5) viata (5) Pishinau (4) cadouri (4) cultura (4) despre mine (4) mare (4) poezie (4) raceala (4) servicii (4) Craciun (3) aniversare (3) autocunoatere (3) criza financiara (3) dentist (3) kamakura (3) liceu (3) nikko (3) timp liber (3) yokohama (3) banc (2) capitan planet (2) desene (2) la multi ani (2) memorial (2) metrou (2) obiceiuri (2) postmodernism (2) prietenie (2) prosti (2) scris (2) societate (2) taxi (2) Disneyland (1)