Sa inchinam un pahar prieteniei!

E deja o traditie sa scriu un articol de Anul Nou, articol in care sa imi pun o dorinta si sa verific daca dorinta de anul trecut s-a indeplinit.

Chiar nu imi aduceam aminte ce mi-am dorit pentru 2015, dar stiam ce mi-a adus anul. A fost exact ceea ce mi-am dorit: prieteni noi si relatii vechi reluate. La inceputul lui 2015 eram cam singur si pierdut. Ma mutasem de putin timp in Bucuresti si prietenii vechi, ce stateau acolo de ani buni, aveau gasca lor. Intr-un an, am inceput sa ma incadrez si sa ii adun in jurul meu. Odata cu prietenii vechi au aparut si unii noi, ce au venit la pachet. Oameni foarte misto pe care ma bucur ca i-am cunoscut si ca mi-au ajuns prieteni.

Dar cel mai mult ma bucura o prietenie aparte. Nu face parte neaparat din gasca restransa si pentru ca nu ne-am imprietenit fortati de colectiv, si mai ales pentru ca cu ani in urma in juram ca nu vreau sa am de-a face cu el, tin mult la prietenia asta. Nu am multi prieteni de suflet. Asta pentru ca greu imi intra cineva la inima si mai ales pentru ca sunt putini aia care ma suporta. Si atat s-a mai facut tam-tam pe bromance-ul dintre noi, incat m-am decis sa scriu despre asta aici, acum.  

Blogul asta are aproape 2000 de articole scrie timp de 8 ani si. Cine crede ca eu scriu altceva decat simt, ca scriu la comanda sau la rugamintile cuiva, ca scriu ca sa impresionez sau sa dau bine, nu ma stie si se inseala amarnic. Pe blog am zis mereu ceea ce am crezut si am simtit.

Si astfel vine si rezolutia pe 2016. Anul asta imi doresc sa fac cate ceva din lucrurile pe care le-am tot lasat de-o parte. Si ma refer la imaginea mea. In 2016 vreau  sa imi intrec frica si fobia de sala si sa trec peste lene si sa slabesc. 2015 mi-a dat curajul sa imi pun o dorinta grea si cred ca pot sa o duc la capat.

Pe curand...