Treceți la conținutul principal

Felii de lamaie

17# Prea mult acru strica

Volumul de proza scurta Felii de lamaie a fot foarte promovat anul trecut, cand a fost lansat. Cam toate blogurile literare scriau despre el, poliromul in promova si el la greu. Si de aceea mi-a starnit curiozitatea sa aflu mai multe.
Am aflat prima data ca Anca Vieru e inginer ca si mine. Asta m-a facut si mai curios. Apoi, o pasarica mi-a soptit ca au fost in aceasi grupa de cursati la cursurile lui Iaru si ale lui Chivu (sa nu ne miram daca o vedem in numerele viitoare ale lui Iocan). Am aflat ca a avut o poveste in Fictiuni reale, insa nu imi aminteam povestea ei, insa am pus asta pe seama faptului ca a trecut mult timp de cand citisem volumul ala colectiv.
Am cumparat ebook-ul la un moment dat si weekendul trecut l-am citit.
Mda, acum stiu de ce nu imi amintesc de ea din Fictiuni. Nu are sare si piper, are doar lamaie.
Sunt un mare fan al prozei scurte, sunt un si mai mare fan al posmodernismului si al povestilor despre nimic. Pentru ca mi se pare foarte greu sa faci ceva din nimic. Insa Anca Vieru mi s-a parut prea simpla, prea cuminte si prea ponosita. Ori nu mai vibrez eu la literatura contemporana, ceea ce ar fi cam nasol.
Dar e bine ca una din cele mai mair edituri a publicat-o...
Pe curand...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...