Sarbatori in familie

Zilele astea, cu sarbatorile Pascale, m-am tot gandit la familie. De Pasti, e cam singura data cand merg la biserica, iar slujba de Pasti are o frumoasa conotatie pentru mine. Noi mergem in satul unde strabunicul meu a fost preot, acolo unde s-a nasuct si mama, acolo unde buncii mei sunt nascuti si ingropati. Povestea asta are o incarcatura emotionala si dupa noaptea de Pasti, ma incarc frumos cu o energie buna si sunt zen.

Asta pentru ca pana de Pasti ma umplu de spume. Cu pregatiri, cu curatenie, cu gatit, cumparaturi. Iar appi, doua zile le petrec cu familia. E placut sa stai acasa cu cei dragi, la masa, sa razi, sa povestesti, sa joci un Rummy. Sa iti vizitezi rudele apropiate si dragi, sa manaci cu moderatie si apoi, dupa doua zile sa te vezi cu prietenii de acasa. la mine asa e. In a doua zi de Pasti, pe seara, ne vedem. Nu dupa Inviere, nu in prima zi de Pasti. Ei, intre ei se vad si mai inainte, eu nu. 

Poate ca in adolescenta ma enervam, insa acum apreciez povestea asta si timpul asta petrecut cu familia.

Si dupa cum spuneam la inceput, m-am tot gandit la familie. Ca suntem mai putini, ca suntem mai departe. Dar macar tot suntem cativa. Anul asta am intrat in contac cu niste persoane care nu prea au avut parte de asa ceva de sarbatori. Si m-am tot gandit la ele. Mi-ar fi placut sa aiba si ei parte de clipele astea. La noi sarbatorile sunt intime, sunt in famile. Nimeni din exterior. Cred ca e greu sa nu ai pe nimeni si sa incerci sa gasesti sa faci ceva... Nu imi pot imagina.

Hristos a inviat!

Pe curand...