Viata pe un peron
"Todeauna m-a obosit vacarmul, dar pustiul ma oboseste mai mult."
[...]viata insasi e o stare de tranzit intre nastere si moarte... un peron unde sa te zbati sa ocupi un loc intr-un tren... esti fericit ca ai prins loc la clasa I sau la fereastra... altul e necajit ca a ramas in picioare pe culoar... altii nu reusesc sa se prinda nici de scari, raman pe peron sa astepte urmatorul tren... Si fiecare uita, poate, un singur lucru... ca trenurile astea nu duc nicaieri... cel care a ocupat un loc la fereastra este, fara sa stie, egal cu cel care sta in picioare pe culoar si cu cel care vine abia cu urmatorul tren... in cele din urma se vor intalni toti undeva, intr-un desert, unde chiar sinele se transforma in nisip... in loc sa se uite in jur, oamenii se imbulzesc, se calca in picioare, isi dau gheonturi... [...]
Dar vine o zi cand privesti peronul gol, trambele de praf pe care le ridica vantul si nu mai poto alunga gandul ca te joci cu vorbele, ca nu se poate trai astfel, ca pustiul este chiar mai rau decat frica sau, daca vreti, o altfel de frica... Descoperi ceea ce stiai de la inceput, ca asteptarea are valoare cata vreme astepti sa se intample ceva, cata vreme iti poti inchipui ca se va intampla ceva, chiar daca nu se va intampla nimic. Astfel asteptarea devine un timp gol. A astepta asteptarea? A fi absurd. Asa ceva nu exista. A astepta asteptarea e moarte.
Octavian Paler - Viata pe un peron
M-am reapucat azi de citit Viata pe un peron de Octavian Paler. Am facut o pauza de 2 luni pentru ca aveam ochii obositi. E atat de bine sa citesti. Atata adevar in carea asta. Se potriveste de minune cu starea mea. Eu si personajul lui Paler semanam atat de mult...
Sunt pe peron si astept un nou tren. Am coborat aici poate prea tarziu. Dar am coborat. Trenul in care eram nu era cel ce trebuia. Gara asta mare si pustie a fost prima gara ce a a aparut dupa ce am realizat eroarea. Astept... Ce? Un nou tren... Spre ce? Spre ceea ce cred. Nu stiu cand va veni, nu stiu cat voi sta aici dar si din gara asta am multe de invatat.
Pe curand...
[...]viata insasi e o stare de tranzit intre nastere si moarte... un peron unde sa te zbati sa ocupi un loc intr-un tren... esti fericit ca ai prins loc la clasa I sau la fereastra... altul e necajit ca a ramas in picioare pe culoar... altii nu reusesc sa se prinda nici de scari, raman pe peron sa astepte urmatorul tren... Si fiecare uita, poate, un singur lucru... ca trenurile astea nu duc nicaieri... cel care a ocupat un loc la fereastra este, fara sa stie, egal cu cel care sta in picioare pe culoar si cu cel care vine abia cu urmatorul tren... in cele din urma se vor intalni toti undeva, intr-un desert, unde chiar sinele se transforma in nisip... in loc sa se uite in jur, oamenii se imbulzesc, se calca in picioare, isi dau gheonturi... [...]
Dar vine o zi cand privesti peronul gol, trambele de praf pe care le ridica vantul si nu mai poto alunga gandul ca te joci cu vorbele, ca nu se poate trai astfel, ca pustiul este chiar mai rau decat frica sau, daca vreti, o altfel de frica... Descoperi ceea ce stiai de la inceput, ca asteptarea are valoare cata vreme astepti sa se intample ceva, cata vreme iti poti inchipui ca se va intampla ceva, chiar daca nu se va intampla nimic. Astfel asteptarea devine un timp gol. A astepta asteptarea? A fi absurd. Asa ceva nu exista. A astepta asteptarea e moarte.
Octavian Paler - Viata pe un peron
M-am reapucat azi de citit Viata pe un peron de Octavian Paler. Am facut o pauza de 2 luni pentru ca aveam ochii obositi. E atat de bine sa citesti. Atata adevar in carea asta. Se potriveste de minune cu starea mea. Eu si personajul lui Paler semanam atat de mult...
Sunt pe peron si astept un nou tren. Am coborat aici poate prea tarziu. Dar am coborat. Trenul in care eram nu era cel ce trebuia. Gara asta mare si pustie a fost prima gara ce a a aparut dupa ce am realizat eroarea. Astept... Ce? Un nou tren... Spre ce? Spre ceea ce cred. Nu stiu cand va veni, nu stiu cat voi sta aici dar si din gara asta am multe de invatat.
Pe curand...
Comentarii
Trimiteți un comentariu