4,3,2
Si ma refer la 4 luni, 3 saptamani si 2 zile. Abia m-am intors de la cinematograf. A fost o zi urata si material si spirutal. Am plecat la sora mea sa o ajut cu ceva si am primit oferta de a merge la film si nu la orice film ci la 4,3,2. Nu vreau sa fac critica de film pentru ca nu ma bag la asa ceva ci vreau sa vorbesc despre starea pe care mi-a indus-o filmul.
De doua zile e frig si ploua. la Bacau (acasa) a nins ieri. Aici, in Iasi, doar a plouat. Am plecat spre seara pe Sarariei ca sa ii fac o vizita si sa o ajut cu ceva. telefonul cu propunerea pentru film a mers ca unsa. Tocmai ma pregateam sa plec. Am bagat viteza spre cinema si am ajuns la limita. La inceput m-am chinuit sa inteleg ce vorbesc in film. Sonorizarea era foarte proasta. Apoi am incercat sa imi dau seama unde are loc actiunea. Cineva recunoscuse interiorul din holul de intrare de la Hotel Unirea, din iasi, apoi am auzit "Camin T14". Oare e Iasi. Actiunea se desfasura undeva pe o strada si am incercat sa observ numerele de la masini. Da, era Iasi. Misiune indeplinita. Apoi m-am amuzat copios la scena mesei de onomastica. Discutii tipic romanesti, probleme existential tipic comuniste si maniere balcanice.
Si a venit finalul cu fatul avortat in baie pe un prosop albastru, intr-o baie de hotel albastra si strazile depresive, gri si jegoase din cartierul marginas unde vroiau sa scape de fat.
Finalul e deschis si vine cand nu te astepti ca o lovitura sub centura, atunci cand crezi ca se va intampla ceva in filmul acela.
e un film simplu dar totodata profund, ca romanele lui Coelhio, un film in care nu actiunea conteaza ci starile prin care trece personajul principal. Un film interesant, ce merita vazut dar la care sa nu te uiti daca ai pretentii mari de la inceput. Recomandarea mea este sa nu mergeti apoi pe srazi pustii, singur noaptea pentru ca va cuprinde ostare aiurea de vinovatie.
Pe curand...
De doua zile e frig si ploua. la Bacau (acasa) a nins ieri. Aici, in Iasi, doar a plouat. Am plecat spre seara pe Sarariei ca sa ii fac o vizita si sa o ajut cu ceva. telefonul cu propunerea pentru film a mers ca unsa. Tocmai ma pregateam sa plec. Am bagat viteza spre cinema si am ajuns la limita. La inceput m-am chinuit sa inteleg ce vorbesc in film. Sonorizarea era foarte proasta. Apoi am incercat sa imi dau seama unde are loc actiunea. Cineva recunoscuse interiorul din holul de intrare de la Hotel Unirea, din iasi, apoi am auzit "Camin T14". Oare e Iasi. Actiunea se desfasura undeva pe o strada si am incercat sa observ numerele de la masini. Da, era Iasi. Misiune indeplinita. Apoi m-am amuzat copios la scena mesei de onomastica. Discutii tipic romanesti, probleme existential tipic comuniste si maniere balcanice.
Si a venit finalul cu fatul avortat in baie pe un prosop albastru, intr-o baie de hotel albastra si strazile depresive, gri si jegoase din cartierul marginas unde vroiau sa scape de fat.
Finalul e deschis si vine cand nu te astepti ca o lovitura sub centura, atunci cand crezi ca se va intampla ceva in filmul acela.
e un film simplu dar totodata profund, ca romanele lui Coelhio, un film in care nu actiunea conteaza ci starile prin care trece personajul principal. Un film interesant, ce merita vazut dar la care sa nu te uiti daca ai pretentii mari de la inceput. Recomandarea mea este sa nu mergeti apoi pe srazi pustii, singur noaptea pentru ca va cuprinde ostare aiurea de vinovatie.
Pe curand...
Comentarii
Trimiteți un comentariu