Treceți la conținutul principal

Ganduri... din nou...

Sincer, acum mai mult ca niciodata m-am gandit sa renut la blog si la photoblog. Simteam ca nu mai am nimic nou de spus si nu vroiam sa postez articole neinteresante. Dar asta inseamna un blog, un jurml in care scrii lucruri banale din viata ta, pentru ca nu sti se intampla mari chestii zi de zi. Cititnd bloguri ale altor oameni, cam asta sunt, mai putin cele politice, care se refera la cacatul politic, nu la cel cotidian. In fond si la urma urmei, curentul artistic/ literar al zilelor noaste este postmodernismul care se refera la intamplari banale din viata unor pesronaje banale. Fara de inceput si fara de sfarsit. Povestea ar putea incepe oricand mai nevreme, ea nu are o intriga care produce actiune si nici un final clar, ci este unul deschis, povrestea putand oricand continua.
Asa ca voi merge mai departe si cei ce au ceva de comentat sa nu mai citeasca.
Sunt suparat sau mai mbine spus nervos de ceea ce mi se intampla, de tot cacatul din jurul meu. Sunt tot mai multi oameni care ma dezamagesc si incep sa ii las in urma. la inceput ma tin de iei sa ii trag cu mine inainte dar dupa ce realizez ca efortul e prea marfe si nu are rost, pentru ca nici mie nu imi fac bine, renunt la ei, lasandu-i in urma. E drept ca ma prind cam greu de asta si ca mi se spune "renunta", dar pana nu realizez eu asta, nu ma las. cand ma desprind de ai ma simt slabit si nu mai sunt bun de nimic. Sunt dezamagit de cateva persoane si incerc sa nu imi mai pese, dar inca sunt in etapa de tras dupa mine. mereu cred ca exista loc de mai mult si de mai bine si cred ca oamenii se pot schimba asa ca le ofer foarte multe sanse. Dar eu sunt vazut cel rau sau luat de fraier s asta ma supara.
Noroc ca existe persoane care sa ma scuture si sa se ia de mine, care sa ma trezeasca din visarea mea launtica. Nu pot spune ca sunt perfecte, ca nu au pete fata de mine, ca ele nu mau dezamgit, dar sunt fiinte umane si gresesc ca toti. nimeni nu e perfect, toti gresim. Eu gresesc foarte mult pentru ca nu gandesc de doua ori inainte sa deschid gura si spun unele lucruri pe care oamenii nu le uita si vin apoi impotriva mea, mai ales cand sunt scoase din context.
Ceea ce vreau eu de fapt, acum e sa mi se psuna in fata ceea ce au de spus, nu pe la x si y si sa se faca o barfa colectiva despre mine. Asa e, ce-i drept, in viata si nu condamn barfa in doi, pentru ca sunt un practicant, dar nu sa se adune gasca si sa il manance de partea dorsala pe Horea. ma simt magulit pentru ca sunt asa de important pentru voi.
Si pentru ca iar o dau urtat si incep sa ma enervez inchei aici, incercand sa opresc visul meu spre perfectiune si incercand sa imi bag odata pentru totdeauna ca toti gresesc si sa nu mai am asteptari de la cei de langa mine. Surprindeti-ma!
Pe curand...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...