Treceți la conținutul principal

De ce ma enerveaza la sesiunea

Acum ca tot s-a terminat cu sesiunea am sa vorbesc despre cel mai stresant lucru.
In grupul meu de prieteni, colegii mei nu prea au note mari, foarte mari. In afara de mie si de Ral, ceilalti care au note mari sunt plictisitori (mai e si Anca, care nu e borring, dar nu prea iese cu noi). Deci cei cu care ies, au note medii, intre 7 si 8 sau la unele examene abia trec. Nu m-a deranjat asta niciodata. Nu mi-am propus sa am colegi cu note mari pentru ca notarea asta e relativa. Poti sa nu stii la examen ca nu ai invatat, nu ca nu te duce capul!
Si in sesiune apare chestia asta cu notele, cand dupa examen, astepti sa aflii nota si auzi la cei slabi pregatiti "Sa dea Domnul sa-l iau!". Atunci ti-e rusine sa mai zici "Vreau sa imi puna 10, cu toate ca am gresit un pic!". Am mai scapat asta de cateva ori, si a sunat naspa.
Nu te poti bucura cand altul e trist langa tine si chestia asta nu imi place.
Cum sa ma bucur ca mi-a iesit o medie frumoasa. 9.50, cand prietenii mei au restante, ori ca au trecut prin clipe nasoale sau ca nu au invatat ca au avut altceva de facut...
De aceea nu imi place sesiunea si ma bucur de cele 14 saptamani de cursuri cu etape la proiecte si cu teme acasa, ce o sa ma tina in alerta dar ma oboseste orarul cu ore de la 8 si apoi dupamasa.
Pe curand...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...