Punct si de la capat. (Studiu de caz de la general la personal)

Intotdeauna am admirat oamenii care aveau curajul sa inceapa un nou drum, oamenii care vedeau in orice sfarsit un nou inceput. Adevarul ca e mult mai bine sa faci o ciorba noua decat s-o reincalesti pe cea veche. Nu stii cat de buna va fii, nu stii daca ingredientele sunt bune dar macar stii pasii. Va fii greu sa pornesti de la zero, dar stii unde ai grsit si acum poate va fii mai bine.
Nu am fost omul care sa poata sa faca asta. Intotdeauna ma atasez de oameni, de lucruri si de obiecte. Intotdeauna imi pare rau dupa ceva, mereu imi fac amintiri din lucruri si locuri, ma intorc pe unde am mai fost sa imi amintes. Cred ca e mai bine asa, cred ca avand amintirile am viata, dar nu e asa.
de putin timp am invatat sa fiu transant. Am invatat sa fiu ca cei ce imi placeau. In invatat sa pun punc si sa o iau de la capat.
E greu, e dureos. Dar pana la urma e mai bine...
Sper ca acum sa nu fie la fel. Am fix 24 de ore de cand ma gandesc ce sa fac. Sa o incalzes? Inca nu e rece de tot... sau... sa pun punct.
Daca voi pune punct si mavoi reintoare apoi nu va mai fii ca la inceput, va fii rece, va fii mort, static...
Mi-e greu sa ma pronunt.
Ajutor ...

Totusi cand vezi ca nu mai merge si cand vezi ca cu toate ca spui iarta-ma, cand stii ca se greseste dar ca doar tu faci ceva pentru a indrepta lucrurile sau si mai rau, doar tu realizezi ca s-a gresit cu toate ca greseala e colaterala, atunci spui La reverere. Mi-a facut placere sa te cunosc, an avut ce invata de la tine, dar e timpul sa merg mai departe si sa te las in urma pentru ca ma tragi in jos...
Sa pun punct?

Pe curand...