Treceți la conținutul principal

Noul nu exista, sau cel putin nu are aspectul unei surprize totale

Dupa trei zile in care am trait alaturi de Florina, personajul principal al celui mai recnet roman al Ilenei Vulpescu, Pe apa sambetei, am inceput sa citesc Prins, de Petru Popescu.
Nu stiam nimic despre acest roman, pana sa il vad in Jurnalul National si pana sa imi fie recomandat de doamna Alexandrescu.
In cele 121 de pagini pe care am reusit sa le citesc ieri am descoperit un scriitor puternic ce isi creaza un personaj unicat, intr-un roman citadin ce prezinta un bucuresti mistic si jegos in acelasi timp.
Dar dincolo de romanu bine scris am ramas surprins de viata lui Petru Popescu. Al trilea sau roman,Sfarsit bahic, este propulsat ca un Milan Kunderal Romaniei, In '74 fuge din tara, in America, este acceptat la cea mai mare scoala de film si devine unul din cei mai mari scenaristi. Continua sa publice versuri si roamane in limba engelza, sa scrie cenarii de film . Scenariul filmului Death of an Angel, este regizat de Robert Redfort si produs de Fox avand ca protagonist pe Robert Duval.
In 1995 manuscrisul ultimului sau roman este cumparat ca scenariu de fil, de cate fox, cu cea mai mare suna din istorie de pana atunci, un milion jumate de dolari, iar romanul, Almost Adam este cel mai cumparat roman de la targul de carte de la Frankfurt.
Petre Popescu se intoarce in Romania dupa '90 si apoi la Washinton initiaza o campanie de lobby pentru Romania, campanie ce are ca finalizare acceptarea Romaniei in NATO.
Si dincolo de acest om minunat, ce nu a uitat de unde a plecat, se ascunde un roman, primul sau roman, ce prezinta drama unui inginer, ce afla ca la 30 de ani mai are de trait un an, fiind bolnav de cancer. Drama sa si modul in care isi petrece viata de aici in colo, fac subiectul romanului Prins. O poveste despre psihologia unui inginer, a unui barbat frumos, a unui om ce trebuie sa moara prea devreme si a unui oras ce se dezvolta impus intr-o anumita directie in asa numita generatie "fara idealuri" si captiva comunismului.
Romanul este pe placul meu pentru ca scrierile din acesta perioada, despre aceasta perioada, sunt scrierile mele preferate.
Pe curand...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...