Jurnal de calatorie- Ziua 6(o2.08.09): Trepte
Patul e mic, caldura e mare, tara noasta e frumoasa.
Azi am urcat trepte de pamant cu contratreapta din lemn, trepte de piatra, trepte de ciment, trepte de lemn, trepte metalice, trepte de caramida...
In Rasinariari, locul unde poposim pe timp de noapte,s-a nascut Octavinan Goga si tot aici s-a nascut si Emil Cioran. Asa ca de dimineata am pornit sa vedem casa lui Cioran, sa vedem biserica pictata pe exterior si sa vizitam casa lui Goga, ce din pacate era inchisa pana pe 6.
Mama are o vrajeala in ea cand ne spune traseul pe ziua respectiva. "Azi o sa ne plimbabam prin Rasinari, mergem la Alba Iulia si apoi la Sebes". Au aparut alte locatii, ce-i drept mult prea tari si a dsparut Sebesul, dar asta e alta poveste.
Prima oprire propriuzisa a fost in Cristian; pe lista noastra trebuia bitata biserica cetate si un muzeu. Cu muzeul e o poveste lunga pentru ca nu l-am mai vazut pentru ca cica nu era in Cristian dar de fapt era. Biserica de astazi este de fapt formata din 3 biserici, daca nu chiar 4. Prima ce se pastreaza este cu altarul, apoi, dupa 100 de ani, s-a alungit cu alta, ce a fost facuta peste una si mai veche, iar turnul este de fapt cel mai vechi iar sub el, in beci e o alta fosta biserica. Ne-a ghidul, nu fusese niciodata in Bacau, doar in Galati. In bacau nu sunt sasi. Ne-a povestit toata istoria bisericii si a vietii sale de zugraf divortat de o asistenta ortodoxa din Sibiu. Cel mai frumos lucru din Crsitian a fost turnul. Am urcat 9 nivele, doua pe trepte de piatra si 7 pe trepte de lemn, din ce in ce mai inguste si mai abrupte, am dat un cap de o grinda si s-a gainatat o pasare pe mine, am transpirat, gafait dar am plecat satisfacut. Am si un film cu urcarea mea, incepand cu nivelul 3, pana sus, un filmulet in care gafai intr-una :).
Urmatoarea locatie a fost la Sibiel, unde am vizitat biserica si cel mai mare muzeu din Europa de icoane pe sticla. Superbe icoane, care de care mai frumoase, mai vechi, mai copilaresti, sortate pe regiuni (asta facandu-ne sa vedem si coloristica diferita) si o biserica, o bijuterie.
Si in Salitea, nou numit oras se afla o frumoasa biserica pictata pe exterior. In oras erau zilele comunitatii si era mare forfoteala si balci. Am mancat un porumb fiert si am plecat mai departe.
Sus isi mai faceau Dacii cetati. Am innebunit urcand si mergand prin padure dupa cetatea dacica de la Tilistea si totul a pus capac cu cazatura de la final, can m-am facut varza pe pantaloni, mi-am julit mana si telefonul mi-a zburat trei trepte mai jos. Dar a meritat drumul. Pe langa atmosfera si peisajul din padure, si micuta cetate de aparare, ce se pastreaza orecum bine, este mai mult decat frumusica.
Inca o cetate fortificata, patrimoniu UNESCO si anume Calnic, cetate medievala, taraneasca de secol XV. Atmosfera din cetate era minuntata. Din capela rasuna muzica cantata la orga, prin curte multe flori, o crama bine amenajata, un muzeu frumos si o capela in care mirosea a priimavara. Secretul? Depozitasera in podul capelei mult detergent ce il primisera sponsorizare si a intrat mirosul in lemn creand acel miros placut.
Cea mai tare faza e ca aveau si cateva camere de dormit, in cladirea de langa turn. Tariful e de 50 de lei, camerele au baie.
Si daca tot venii vorba de turn, m-am urcat si in acesta ce avea doar 4 nivele. Insa m-am lovit la cap de 3 ori. Odata sus, cand am ajuns in varf, apoi cand am ajuns la primul nivel, de usa si la final de o grinda ce sustinea acoperisul treptelor spre primul nivel. Ma doare si acum ingrozitor capul... Ce mi-a mai placut aici? Ghida: o grasanca fomista ce m-a asigurat ca treptele tin pentru ca le-a urcat si ea, plina de viata si umor ce i-a povestit mamei, cat eu am urcat in turn, ca o doare spatele si ca doctorul i-a zis sa slabeasca dar nu poate sa tina cura cand vede langa ia slaninuta sau carfofi prajiti. Vroia sa isi deschida o pensiune dar nu ii da imprumut banca si de fapt paritii ei sunt ghizi dar ea ii ajuta de cand s-a intors din strainatate, acolo fiind scoasa in somas pe doi ani.
Si in final la ora 4 am ajuns si la Alba. Orasul este foarte curat insa noi nu am avut timp de zabovit aiurea si ne-am plmbat doua ore prin cetate (plus vizitat episcopia, catedrala catolica si o limonada la Pub 13- un restaurant in zidul cetatii, cu terasa pe un pod intre ziduri). Cetatea este bine amenajata iar garzile imbracate medieval ce pazesc portile mi-au placut doar ca nu stateau nemiscate ca cele din Anglia.
La Sebes blocaj in trafic, la fel ca si anul trecut, dinste Alba spre Sibiu. Multe masini, se intorc italienii, spaniolii, de fapt toti europenii nostrii pentru concediu. Dupa ce am stat jumatate de ora pentru un sens giratoriu, o intersectie cu virare la dreapta si trecerea de la doua benzi pe sens, la una, cum am iesit din Sebes puhoiul s-a spart brusc, parca nu fusesera cozi kilometrice.
Am ajuns tarziu inapoi la Rasinari, obositi, cu durere de capt si cu nevoie de dus.
Pe curand...
Azi am urcat trepte de pamant cu contratreapta din lemn, trepte de piatra, trepte de ciment, trepte de lemn, trepte metalice, trepte de caramida...
In Rasinariari, locul unde poposim pe timp de noapte,s-a nascut Octavinan Goga si tot aici s-a nascut si Emil Cioran. Asa ca de dimineata am pornit sa vedem casa lui Cioran, sa vedem biserica pictata pe exterior si sa vizitam casa lui Goga, ce din pacate era inchisa pana pe 6.
Mama are o vrajeala in ea cand ne spune traseul pe ziua respectiva. "Azi o sa ne plimbabam prin Rasinari, mergem la Alba Iulia si apoi la Sebes". Au aparut alte locatii, ce-i drept mult prea tari si a dsparut Sebesul, dar asta e alta poveste.
Prima oprire propriuzisa a fost in Cristian; pe lista noastra trebuia bitata biserica cetate si un muzeu. Cu muzeul e o poveste lunga pentru ca nu l-am mai vazut pentru ca cica nu era in Cristian dar de fapt era. Biserica de astazi este de fapt formata din 3 biserici, daca nu chiar 4. Prima ce se pastreaza este cu altarul, apoi, dupa 100 de ani, s-a alungit cu alta, ce a fost facuta peste una si mai veche, iar turnul este de fapt cel mai vechi iar sub el, in beci e o alta fosta biserica. Ne-a ghidul, nu fusese niciodata in Bacau, doar in Galati. In bacau nu sunt sasi. Ne-a povestit toata istoria bisericii si a vietii sale de zugraf divortat de o asistenta ortodoxa din Sibiu. Cel mai frumos lucru din Crsitian a fost turnul. Am urcat 9 nivele, doua pe trepte de piatra si 7 pe trepte de lemn, din ce in ce mai inguste si mai abrupte, am dat un cap de o grinda si s-a gainatat o pasare pe mine, am transpirat, gafait dar am plecat satisfacut. Am si un film cu urcarea mea, incepand cu nivelul 3, pana sus, un filmulet in care gafai intr-una :).
Urmatoarea locatie a fost la Sibiel, unde am vizitat biserica si cel mai mare muzeu din Europa de icoane pe sticla. Superbe icoane, care de care mai frumoase, mai vechi, mai copilaresti, sortate pe regiuni (asta facandu-ne sa vedem si coloristica diferita) si o biserica, o bijuterie.
Si in Salitea, nou numit oras se afla o frumoasa biserica pictata pe exterior. In oras erau zilele comunitatii si era mare forfoteala si balci. Am mancat un porumb fiert si am plecat mai departe.
Sus isi mai faceau Dacii cetati. Am innebunit urcand si mergand prin padure dupa cetatea dacica de la Tilistea si totul a pus capac cu cazatura de la final, can m-am facut varza pe pantaloni, mi-am julit mana si telefonul mi-a zburat trei trepte mai jos. Dar a meritat drumul. Pe langa atmosfera si peisajul din padure, si micuta cetate de aparare, ce se pastreaza orecum bine, este mai mult decat frumusica.
Inca o cetate fortificata, patrimoniu UNESCO si anume Calnic, cetate medievala, taraneasca de secol XV. Atmosfera din cetate era minuntata. Din capela rasuna muzica cantata la orga, prin curte multe flori, o crama bine amenajata, un muzeu frumos si o capela in care mirosea a priimavara. Secretul? Depozitasera in podul capelei mult detergent ce il primisera sponsorizare si a intrat mirosul in lemn creand acel miros placut.
Cea mai tare faza e ca aveau si cateva camere de dormit, in cladirea de langa turn. Tariful e de 50 de lei, camerele au baie.
Si daca tot venii vorba de turn, m-am urcat si in acesta ce avea doar 4 nivele. Insa m-am lovit la cap de 3 ori. Odata sus, cand am ajuns in varf, apoi cand am ajuns la primul nivel, de usa si la final de o grinda ce sustinea acoperisul treptelor spre primul nivel. Ma doare si acum ingrozitor capul... Ce mi-a mai placut aici? Ghida: o grasanca fomista ce m-a asigurat ca treptele tin pentru ca le-a urcat si ea, plina de viata si umor ce i-a povestit mamei, cat eu am urcat in turn, ca o doare spatele si ca doctorul i-a zis sa slabeasca dar nu poate sa tina cura cand vede langa ia slaninuta sau carfofi prajiti. Vroia sa isi deschida o pensiune dar nu ii da imprumut banca si de fapt paritii ei sunt ghizi dar ea ii ajuta de cand s-a intors din strainatate, acolo fiind scoasa in somas pe doi ani.
Si in final la ora 4 am ajuns si la Alba. Orasul este foarte curat insa noi nu am avut timp de zabovit aiurea si ne-am plmbat doua ore prin cetate (plus vizitat episcopia, catedrala catolica si o limonada la Pub 13- un restaurant in zidul cetatii, cu terasa pe un pod intre ziduri). Cetatea este bine amenajata iar garzile imbracate medieval ce pazesc portile mi-au placut doar ca nu stateau nemiscate ca cele din Anglia.
La Sebes blocaj in trafic, la fel ca si anul trecut, dinste Alba spre Sibiu. Multe masini, se intorc italienii, spaniolii, de fapt toti europenii nostrii pentru concediu. Dupa ce am stat jumatate de ora pentru un sens giratoriu, o intersectie cu virare la dreapta si trecerea de la doua benzi pe sens, la una, cum am iesit din Sebes puhoiul s-a spart brusc, parca nu fusesera cozi kilometrice.
Am ajuns tarziu inapoi la Rasinari, obositi, cu durere de capt si cu nevoie de dus.
Pe curand...
Comentarii
Trimiteți un comentariu